ICCJ. Decizia nr. 6824/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6824/2013
Dosar nr. 11739/2/2010
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. , obligarea la emiterea avizului necesar ridicării actului de studii şi eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, în termen de 5 de zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, precum şi obligarea fiecărui conducător al acesteia la plata amenzii prevăzute de art. 18 alin. (5) şi (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Marketing şi Afaceri Europene Internaţionale, specializarea Afaceri Internaţionale, forma de învăţământ FR (frecvenţă redusă), din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, în perioada 2006-2009, susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009 , fiindu-i eliberată în acest sens adeverinţa din 04 iulie 2009 ce atestă Titlul de Licenţiat în Ştiinţe Economice şi că, în aceste condiţii, are dreptul la eliberarea diplomei de licenţă precum şi a suplimentului la acestea.
La rândul său, pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. , solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 500 lei/ fiecare zi de întârziere.
A arătat pârâta că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţa de studiu pentru reclamant şi efectuarea de demersuri către M.E.C.T.S. , în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, acesta având obligaţia de a proceda în consecinţă, în condiţiile în care adeverinţa de licenţiat a reclamantului există, nu a fost revocată sau anulată în vreun mod, de către instanţele de judecată şi se bucură de prezumţia de legalitate.
Pârâtul M.E.C.T.S. a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei de obiect raportat la faptul că a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010; a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la petitul privind liberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la aceasta; a mai susţinut că acţiunea este neîntemeiată în condiţiile în care reclamantul a urmat o formă de învăţământ/program pentru care universitatea pârâtă nu deţinea acreditare/ autorizare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 489 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect invocată de M.E.C.T.S.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul N.A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte, acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Universitatea Spiru Haret şi cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva chematului în garanţie M.E.C.T.S.; a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licenţă împreună cu suplimentul acesteia, ambele completate, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere; a obligat chematul în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licenţă şi suplimentele la diplomă pentru reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere; a obligat pârâta Universitatea S.H. să plătească reclamantului suma de 2004, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamantul a urmat cursurile Universităţii S.H., Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale din Bucureşti, Specializarea Afaceri Internaţionale, forma de învăţământ „frecvenţă redusă”, în perioada 2006-2009 şi a absolvit examenul de licenţă organizat de această universitate în sesiunea iunie 2009, eliberându-i-se adeverinţa din 04 iulie 2009 valabilă pentru 12 luni de zile, condiţii în care pârâta avea obligaţia de a elibera reclamantului diploma de licenţă şi suplimentul acestuia.
Curtea a mai apreciat că temeiurile invocate de chematul în garanţie pentru a refuza aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licenţă şi suplimentului acesteia, necesare întocmirii şi eliberării actului de studii pentru reclamant, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care acesta nu a solicitat în instanţă anularea adeverinţei din 04 iulie 2009 şi nu invocă nici o dispoziţie legală care ar obliga universităţile acreditate să organizeze examenul de licenţă, să anexeze cererii de aprobare a tipăriri diplomelor de licenţă, o anumită documentaţie prin care să facă dovada că absolvenţii respectivi au urmat cursuri acreditate/ autorizate.
Mai mult, în condiţiile în care chematul în garanţie recunoaşte că a avizat eliberarea către U.S.H. a 26575 de tipizate pentru promoţia 2009, refuzul de a aviza eliberarea a încă unui tipizat pentru întocmirea diplomei de licenţă a reclamantului ar crea o discriminare între reclamant, care nu mai poate obţine eliberarea diplomei de licenţă şi ceilalţi absolvenţi a aceloraşi studii ca şi el, şi cărora USH le-a eliberat deja diploma de licenţă.
Excepţia lipsei de obiect a acţiunii a fost respinsă cu motivarea că prin adresele invocate nu s-a făcut dovada că M.E.C.T.S. a aprobat Universităţii S.H. tipărirea formularului de diplomă de licenţă şi a suplimentelor acesteia, care să se refere chiar la reclamantul din cauza de faţă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.C.T.S. a fost apreciată ca întemeiată, având în vedere că nu există obligaţia M.E.C.T.S. de a aproba reclamantului tipărirea formularelor de diplomă de licenţă şi suplimentelor acesteia, procedura derulându-se între U.S.H. şi M.E.C.T.S., ci nu între reclamant şi M.E.C.T.S.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanţie M.E.C.T.S. , solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a argumentat că instanţa de judecată a pronunţat sentinţa cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, obligându-l să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă unor persoane care nu au urmat studii universitare la specializări autorizate sau acreditate conform legii, substituindu-se M.E.C.T.S. şi A.R.A.C.I.S.
A criticat admiterea cererii de chemare în garanţie în condiţiile în care între recurent şi pârâta Universitatea S.H. nu există un raport juridic corespunzător.
A mai susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale şi a apreciat în mod eronat că o metodologie a unei persoane juridice de drept privat, în speţă Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H. şi înregistrată din 12 mai 2009, este superioară legilor şi hotărârilor de guvern cu incidenţă în domeniul organizării şi funcţionării învăţământului superior.
A susţinut că formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuiau să parcurgă procedura de evaluare şi acreditare, iar, în speţă, specializarea urmată de către reclamant, în forma de învăţământ la distanţă, a fost organizată şi desfăşurată fără urmarea acestei proceduri.
Ca urmare, studiile urmate în afara cadrului legal sunt nule şi nu pot avea ca rezultat obţinerea unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiţii, la eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licenţă.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, esenţialmente, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă şi ale suplimentelor acestora, către reclamanţi şi intervenienţi, absolvenţi ai unui examen de licenţă.
Nu are relevanţă, în speţă, calitatea de pârât sau chemat în garanţie a M.E.C.T.S., întrucât finalitatea acţiunii o reprezintă realizarea obligaţiei asumate de către pârâta Universitatea S.H. privind eliberarea diplomelor de licenţă ale reclamanţilor şi intervenienţilor, obligaţie asumată de aceasta în mod direct prin contractele de studii încheiate cu aceştia şi care constituie, în esenţă, temeiul juridic al acţiunii.
Pârâta Universitatea S.H. Bucureşti poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea S.H. din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamante) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, iar unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
Potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea S.H. din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
Astfel, în speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”
Pentru stabilirea competenţei materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, iar, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluţioneze, pe fond, acest litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.N. împotriva sentinţei civile nr. 489 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6810/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6829/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
