ICCJ. Decizia nr. 6810/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6810/2013
Dosar nr. 13567/190/2012
Şedinţa de la 18 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1669/2013 din 1 martie 2013, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe în soluţionarea cauzei, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de petentul G.A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Prin Încheierea din 8 mai 2013, Judecătoria Rădăuţi, în baza art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002 (modificată prin art. 3 din Legea nr. 2/2013), a scos de pe rol cauza având ca obiect plângerea contravenţională formulată de petentul G.A. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, întocmit la 14 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. şi a trimis-o, pe cale administrativă, Judecătoriei Bistriţa.
Judecătoria Bistriţa a restituit dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Rădăuţi, arătând că în acest dosar nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, fiind vorba de o cauză în materie contravenţională şi nu în materie de contencios administrativ.
Prin Încheierea din 26 iunie 2013 Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe în soluţionarea plângerii formulată de petentul G.A. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei întocmit la 14 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. şi, constatând că între Judecătoria Rădăuţi şi Judecătoria Bistriţa există conflict negativ de competenţă, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi în baza art. 134 - 135 C. proc. civ. a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea stabilirii instanţei competente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petentul G.A. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei.
S-a constatat că la data de 31 octombrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare X, aparţinând petentului a circulat pe DN 17A, în localitatea Suceviţa, judeţul Suceava, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost DN 17A, în localitatea Suceviţa, judeţul Suceava, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Rădăuţi.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 29 noiembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II - a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului este localitatea Suceviţa, judeţul Suceava, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Rădăuţi şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul G.A. şi pe intimatul C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (C.E.S.T.R.I.N.) în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6799/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6824/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
