ICCJ. Decizia nr. 6796/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6796/2013
Dosar nr. 2441/2/2012
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, revizuentul A.D. a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, revizuirea Sentinţei civile nr. 5720 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 143/2/2011 în sensul de a se înlătura soluţia pronunţată asupra excepţiei tardivităţii capătului de cerere privind anularea ordinelor înregistrate la poz. 104 - 116 din carnetul de muncă x şi a Ordinelor nr. 257 din 28 februarie 2008 şi nr. 280 din 03 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, precum şi obligarea intimatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat, sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, că fişa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, întocmită şi înaintată pentru gestionare Direcţiei Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de 03 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în şedinţa publică din 01 martie 2012 în anexă la precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretariatul general al Camerei Deputaţilor în Dosarul nr. 22456/302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti este un înscris nou, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: a fost descoperit după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii existând la data pronunţării acestei hotărâri; nu a fost posibilă prezentarea înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată datorită faptului că a fost reţinut de partea potrivnică; dacă înscrisul nou ar fi fost cunoscut instanţei de fond la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluţia ar fi fost de admitere a cererii introductive de instanţă aşa cum a fost formulată; înscrisul invocat ca temei al revizuirii a fost prezentat de partea care exercită calea de atac a revizuirii.
Revizuentul a mai arătat că cererea de revizuire este admisibilă, deşi nu este vorba de o hotărâre prin care să se fi soluţionat fondul cauzei, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza I, iar nu teza a II-a.
Prin Sentinţa civilă nr. 4403 din 29 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că prin cererea înregistrată de revizuent la data de 23 martie 2012 s-a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 5720 din 07 octombrie 2011, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 143/2/2011, în ce priveşte soluţia pronunţată de această instanţă asupra excepţiei tardivităţii, mai precis faptul că a fost admisă excepţia şi respins în consecinţă capătul de cerere privind anularea ordinelor ca fiind tardiv formulat.
Instanţa a mai reţinut că, fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, sunt incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea revizuentului fiind inadmisibilă.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, deşi în legătură cu hotărârile instanţei de fond nu există niciun text de lege care să prevadă în mod expres condiţia restrictivă de a fi hotărâri de fond, întrucât revizuirea nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive sunt legate de regulă de situaţia de fapt care se rezolvă prin hotărârile de fond, această condiţie trebuie extinsă şi la hotărârea din speţă, vizată de prezenta cerere de revizuire.
Instanţa a apreciat că cererea de revizuire mai este inadmisibilă şi pentru un alt motiv, raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocate de revizuent, constatând că nu este îndeplinită cerinţa ca înscrisul invocat să fie determinant (în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată).
Astfel, instanţa a reţinut că din Sentinţa civilă nr. 5720 din 07 octombrie 2011 se observă că în admiterea excepţiei tardivităţii instanţa a avut în vedere faptul că ordinele contestate de revizuent (reclamant în respectiva acţiune) sunt acte administrative individuale, ce i-au fost comunicate acestuia sub semnătură încă din anii 2007 - 2008, însă reclamantul a formulat cererea în anularea respectivelor acte la data de 07 ianuarie 2011, cu depăşirea deci a termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut de către instanţă că revizuentul nu a demonstrat caracterul determinant al înscrisului nou invocat, respectiv în ce măsură prin acest act s-ar demonstra că soluţia pronunţată asupra excepţiei tardivităţii ar fi una greşită; că nu a fost expusă o teză probatorie relevantă în raport de soluţia pronunţată prin sentinţa criticată, deci legătura de cauzalitate între soluţia de respingere a cererii sale în anulare ca fiind tardiv formulată şi înscrisul nou pe care îşi întemeiază cererea de revizuire, precum şi faptul că revizuentul nu a făcut dovada că înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
P entru aceste considerente, reţinând de asemenea că prezumţia absolută, irefragabilă a autorităţii de lucru judecat, consacrată în dreptul intern (art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. anterior) implică o limitare naturală a dreptului de acces la justiţie, ce nu este unul absolut, neconstatându-se de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că ar constitui o restrângere incompatibilă cu drepturile prev. de art. 6 din C.E.D.O., dar şi împrejurarea că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a respins cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate ca fiind nefondată, deoarece cererea de revizuire formulată întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 şi art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
În motivarea recursului declarat, recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea de revizuire, arată că instanţa de revizuire a omis să respingă întâmpinarea formulată de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor ca fiind introdusă de către o entitate fără calitate procesuală pasivă, că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Se mai arată în motivele de recurs că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de revizuire, prin hotărârile pronunţate, au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; că prin interpretarea trunchiată a dispoziţiilor art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., în mod vădit neîndoielnic, instanţa de revizuire nu numai că a adăugat la lege, dar a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
Mai arată recurentul că „fişa postului, aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, întocmită şi înaintată pentru gestionare Direcţiei Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de 03 februarie 1999, înscris nou, descoperit în şedinţa publică de la data de 1 martie 2012, anexat precizărilor nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 22456/302/2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti”, este, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou, care în mod vădit neîndoielnic îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute „(…) în mod expres şi limitativ de acest text de lege.”, înscris pe care instanţa de fond nu l-a examinat, considerând că nu are relevanţă în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte are în vedere faptul că prin sentinţa recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 5720 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantului privind contestarea unui număr de 14 ordine ale Secretarului General al Camerei Deputaţilor.
Revizuentul A.D. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza I pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscris nou fişa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială, eliberată la data de 8 ianuarie 1999.
Recursul care face obiectul prezentului dosar este declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluţionării fondului, dar să fi fost imposibil de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să fie determinant pentru soluţia ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de apel a reţinut că, fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, sunt incidente dispoziţiile textului de lege menţionat anterior, cererea revizuentului fiind inadmisibilă.
Astfel cum a reţinut şi Curtea de apel, deşi în legătură cu hotărârile instanţei de fond nu există niciun text de lege care să prevadă în mod expres condiţia restrictivă de a fi hotărâri de fond, întrucât revizuirea nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive sunt legate de regulă de situaţia de fapt, care se rezolvă prin hotărârile de fond, această condiţie trebuie extinsă şi la hotărârea din speţă vizată de prezenta cerere de revizuire.
De asemenea, în mod corect a reţinut Curtea de apel că în cauză nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 322 pct. 5 ca înscrisul invocat să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, deoarece revizuentul nu a expus o teză probatorie relevantă în raport de soluţia pronunţată prin sentinţa criticată, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între soluţia de respingere a cererii sale în anulare ca fiind tardiv formulată şi înscrisul nou pe care îşi întemeiază cererea de revizuire.
Înalta Curte constată că s oluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza II pct. 5 C. proc. civ., prima instanţă verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent şi de soluţia supusă revizuirii, dispusă prin Sentinţa civilă nr. 5720 din 7 octombrie 2011.
Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentului-revizuent sunt nefondate, Sentinţa civilă nr. 4403 din 29 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2441/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cererii de revizuire, menţinându-şi credibilitatea şi suportul probator, întrucât, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei civile nr. 5720 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 143/2/2011.
Or, prin sentinţa civilă supusă revizuirii în prezenta cauză, respectiv Sentinţa civilă nr. 5720 din 7 octombrie 2011, instanţa de fond a respins ca tardiv capătul de cerere privind anularea ordinelor contestate pe motiv că acestea i-au fost comunicate reclamantului încă din anii 2007-2008, însă reclamantul a formulat cererea de anulare a acestora la data de 07 ianuarie 2011, cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel, înscrisul pretins nou, care d atează din anul 1999, nu are relevanţă asupra tardivităţii reţinute, neîntrunind cerinţele legale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a-i fi admisibilă revizuentului A.D. cererea de revizuire formulată.
Înalta Curte apreciază, procedând la verificarea Sentinţei civile nr. 5720 din 7 octombrie 2011 în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că cererea de revizuire nu se încadrează în cerinţele specifice acestei căi extraordinare de atac şi, în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. , în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, în mod corect Curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire care a format obiectul Dosarului nr. 2441/2/2012.
Prin urmare, faţă de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de revizuire a fost greşit respinsă.
Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar susţinerile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 4403 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7060/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6799/2013. Contencios → |
|---|
