ICCJ. Decizia nr. 6845/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6845/2013
Dosar nr. 737/54/2013
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.I.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la aceasta, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei; obligarea chematului în garanţie să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea plăţii a 20 RON penalităţi pe zi de întârziere, precum şi la recunoaşterea diplomei de licenţă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică ale Universităţii S.H., specializarea Drept, că a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009, obţinând Titlul de Licenţiat în Drept, fiindu-i eliberată Adeverinţa nr. 5675 din 9 iulie 2009 şi că, în aceste condiţii, are dreptul la eliberarea diplomei de licenţă.
Prin Sentinţa nr. 3344 din 10 aprilie 2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Curtea de Apel Craiova.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că pârâta Universitatea S.H. este instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ superior, care poate fi asimilată unei autorităţi publice centrale, având în vedere faptul că are o competenţă ce se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de apel este competentă a soluţiona prezentul litigiu.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 249/2013 din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Mehedinţi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat, în esenţă, că Universitatea S.H. este o persoană juridică asimilată unei autorităţi publice locale, condiţii în care sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa tribunalului.
Iar capătul de cerere opus de către reclamant pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este dependent de modul de soluţionare al capătului principal de cerere, fiind, de asemenea evident că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală, care va fi soluţionată de instanţa competentă să soluţioneze acţiunea principală.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Craiova a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă, către reclamant, absolvent al unui examen de licenţă, petitul privind obligarea autorităţii publice centrale la aprobarea sau eliberarea tipizatelor corespunzătoare având caracter accesoriu şi subsecvent faţă de cererea îndreptată împotriva instituţiei de învăţământ.
Pârâta Universitatea S.H. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Pentru a aprecia astfel, se are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2012, în sensul că instituţiile de învăţământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorităţi publice locale, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Cluj.
În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”
Pentru stabilirea competenţei materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu sus-menţionat, iar, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, aşa cum s-a statuat anterior, tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestit iniţial de către reclamant în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.I.A.S. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6843/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6846/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
