ICCJ. Decizia nr. 6859/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6859/2013
Dosar nr. 2822/2/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 martie 2011 SC H. SA a chemat în judecată Administraţia Naţională Apele Române, solicitând anularea parţială a autorizaţiilor de gospodărire a apelor nr. 271 şi nr. 273 din 29 noiembrie 2010 privind barajele şi lacurile de acumulare Argești şi Strejeşti, în sensul înlăturării obligaţiei de igienizare a suprafeţei luciului de apă şi de curăţire de plutitori, prin colectarea şi transportul acestora în locuri special amenajate.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că obligaţia menţionată impusă în sarcina sa excede obiectului de activitate al sucursalelor hidroenergetice aflate în subordinea sa, care nu constituie surse de poluare pentru barajele şi lacurile de acumulare pe care le are în administrare.
Prin sentinţa civilă nr. 1181 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că instituirea obligaţiei de igienizare a suprafeţei luciului de apă şi de curăţire de plutitori este legală, potrivit Legii nr. 107/1996, Ordinelor nr. 76/2006, nr. 661 şi 662/2006 emise de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi fiind prevăzută inclusiv prin contractul de concesiune din 27 decembrie 2004, în vederea asigurării protecţiei mediului,prin luarea măsurilor necesare de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi respectiv art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a învederat că obiectivele hidroenergetice ale sucursalelor din subordinea sa nu constituie surse de poluare cu pet-uri, deşeuri lemnoase, din plastic sau de altă natură, motiv pentru care nu îşi poate asuma responsabilitatea colectării acestora, întrucât nu sunt rezultate în cadrul activităţii de producere a energiei electrice.
Totuşi, a mai arătat reclamanta, sucursala SH Râmnicu Vâlcea a desfăşurat continuu multiple acţiuni de colectare a deşeurilor pentru curăţirea luciului de apă în zona frontului de retenţie, pentru reducerea impactului asupra funcţionării economice şi siguranţa amenajărilor hidroenergetice.
Reclamanta a menţionat că impunerea obligaţiei de curăţire pe întreaga suprafaţă a luciului de apă este total exagerată, neavând la bază dispoziţii legale care să o prevadă nici Legea nr. 107/1996 şi nici ordinele la care s-a referit instanţa de fond neinstituind în sarcina administratorului construcţiei hidrotehnice decât luarea măsurilor de întreţinere şi igienizare a lacurilor din administrare în cazurile de poluare accidentală, determinate strict de activitatea de producere a energiei electrice.
Or, a precizat reclamanta, în speţă, sursele de poluare nu provin ca urmare a activităţii sucursalei SH Râmnicu Vâlcea, provenienţa deşeurilor fiind în principal datorată depozitării lor necontrolate pe malurile sau în apropierea malurilor lacurilor şi în albiile pâraielor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că actele administrative contestate cu referire la instituirea obligaţiei de igienizare şi curăţire sunt emise cu respectarea prevederilor legale, având în vedere calitatea reclamantei de administrator al lucrărilor hidrotehnice amenajate.
Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, în zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligaţia de întreţinere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor şi a malurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Ordinul nr. 662/2006 al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, privind procedura şi competenţele de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, emitentul autorizaţiei poate obliga beneficiarul sau titularul de investiţie să execute şi alte lucrări, care se impun a fi realizate în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.
În alin. (2) al art. 38 din ordin se prevede dreptul emitentului autorizaţiei de gospodărire a apelor de a impune condiţii pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resurselor de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.
Întrucât pârâta coordonează şi răspunde de modul de folosire a resurselor de apă pe întreg teritoriul ţării, are competenţa legală de a emite autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru reglementarea atât a regimului lucrărilor care se construiesc pe ape sau în legătură cu apele, cât şi a activităţilor social-economice aferente, în scopul gospodăririi resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva poluării şi pentru prevenirea efectelor negative asupra apelor şi mediului înconjurător.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, instituirea în cuprinsul autorizaţiilor a obligaţiei de igienizare şi curăţire, ca o condiţie necesară funcţionării în siguranţă a amenajărilor hidroenergetice şi menţinerii calităţii apei din acumulări, îşi găseşte temeiul şi în prevederile regulamentului de exploatare pentru obiectivele hidrotehnice care, potrivit art. 3 anexa 1 din Ordinul nr. 76/2006 privind aprobarea metodologiei pentru elaborarea regulamentelor şi programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.
În concluzie, includerea obligaţiei menţionate în autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru baraje şi lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora îşi găseşte temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate, nefiind condiţionată de existenţa în obiectul de activitate al utilizatorilor a activităţii de igienizare şi curăţire a suprafeţelor de luciu de apă.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC H. SA împotriva Sentinţei nr. 1181 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6858/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6861/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
