ICCJ. Decizia nr. 6687/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6687/2013
Dosar nr. 1458/1/2013
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin sentinţa nr. 218 din 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 299/2011 și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul S.G.C.D., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanța a reținut că prin cererea formulată, revizuentul A.D., în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 12759/2/2030, prin care instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins capătul principal de cerere pentru autoritate de lucru judecat.
Instanța a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă, a lipsei de temei legal și a naturii hotărârii atacate.
Astfel, a apreciat că cererea de revizuire este lipsită de temei legal, deoarece la data pronunțării sentinţei civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 cât şi la data înregistrării cererii de revizuire, 08 octombrie 2012, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 era abrogat prin Legea nr. 299/2011 (M. Of., nr. 916/22 decembrie 2011, rezultând astfel, un fine de neprimire în materia revizuirii.
În egală măsură, a reținut că și în ipoteza în care art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi fost abrogat la data pronunţării sentinţei civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012, dispoziţiile acestui motiv de revizuire nu ar fi fost incident cauzei, întrucât din interpretarea acestui text, rezultă că legiuitorul a impus ca şi condiţie de admisibilitate a exercitării unei asemenea căi extraordinare de atac, caracterul definitiv şi irevocabil al sentinţei supusă art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Or, în prezenta cauză sentinţa civilă nr. 628 din 31 ianuarie 2012 nu are caracter definitiv şi irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamantul A.D., astfel cum rezultă din fişa E. a dosarului nr. 12759/2/2010.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 299/201, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv soluționarea excepției să influențeze soluția pe care instanța o va da, deoarece indiferent de soluția Curții Constituționale, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
2. Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.D. a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, revizuentul a solicitat anularea sentinţei nr. 218 din 13 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012.
Consideră revizuentul că sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunţate de instanţe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate sunt potrivnice, în cauză fiind îndeplinită şi condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
3. Apărarea intimatului
Prin întâmpinarea depusă la data de 04 octombrie 2013, intimatul S.C.D. a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a revizuirii, susţinând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti invocate sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire și nu constituie hotărâri potrivnice în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.
În speţă, revizuentul susține că prin sentinţa a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2594/2/2012.
Prin sentinţa nr. 218 din 18 ianuarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 7548/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei nr. 628 din 31 ianuarie 2012, formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate cu privire la natura hotărârii atacate, care nu avea la acel moment caracter definitiv și irevocabil, dar și pentru lipsa temeiului legal al cererii.
Prin sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Bucureşti a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii și respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleeași instanțe, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de 322 pct. 5 C. proc. civ.
Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidenţă că nu există tripla identitate de elemente: obiect, cauză şi părţi.
Obiectul şi cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte.
Aşa fiind, principiul autorităţii de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunţarea sentinţei nr. 218 din 18 ianuarie 2013, întrucât instanţa care a soluţionat cererea de revizuire s-a pronunţat asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a exista vreo legătură cu obiectul şi cauza din dosarul 2594/2/2012 în care s-a pronunţat sentința nr. 6034 din 24 octombrie care a privit cererea de revizuire a sentinței nr. 1077 din 14 februarie 2011, analizată din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, se constată că autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent priveşte de fapt interpretarea de către instanţa de judecată, în considerentele celor două hotărâri, a unor dispoziţii legale diferite, respectiv art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Totodată, observând întregul ciclu procesual pornit de la acţiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel Bucureşti și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 – 328 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Formularea prezentei revizuiri, prin care partea a declanşat o nouă procedură judiciară, care depășește sfera interesului legitim, întruneşte elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credinţă, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 lei.
Cu privire la amendă, hotărârea instanţei are caracter executoriu, potrivit art. 1084 C. proc. civ. şi este susceptibilă de reexaminare în condiţiile prevăzute de art. 1085 C. proc. civ.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, cu aplicarea prevederilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 218 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 lei.
Irevocabilă.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancţiunea amenzii judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6684/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6776/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
