ICCJ. Decizia nr. 6891/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6891/2013
Dosar nr. 199/33/2012
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 363/2012 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.M.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a anulat Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2011 întocmit în data de 10 ianuarie 2012 de către ANI - Inspecţia de Integritate, s-a stabilit că în perioada supusă evaluării, respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în aceeaşi perioadă a deţinut "atât calitatea de funcţionar public - director coordonator, cât şi cea de administrator la societăţi comerciale, nerespectând astfel obligaţiile legale referitoare la regimul incompatibilităţilor "care îi reveneau în calitate de funcţionar public şi, în aceeaşi perioadă, a deţinut şi calitatea de persoană fizică autorizată, încălcând dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Agenţia Naţională de Integritate a justificat starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta prin deţinerea simultană, în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, atât a funcţiei publice director coordonator în cadrul Agenţiei de Plăti şi Intervenţii pentru Agricultură Maramureş, cât şi a celei de administrator la SC S.I. SRL şi la Grupul de Valorificare d Produselor Agricole Maramureş SRL, precum şi a calităţii de comerciant persoană fizică.
Curtea a constatat faptul că, în esenţă, se impută reclamantei încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi incident în cauză, reţinerea încălcării fiind greşită - de vreme ce nu rezultă că reclamanta ar fi deţinut altă funcţie sau ar fi desfăşurat altă activitate în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice. Prin urmare, în lipsa indicării unei alte autorităţi sau instituţii publice în care reclamanta să fi deţinut altă funcţie sau să fi desfăşurat altă activitate, Curtea a apreciat că nu poate fi imputată încălcarea art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
S-a reţinut în raport încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi s-au invocat în justificarea acestei încălcări dispoziţiile Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009 intrată în vigoare la data de 12 noiembrie 2009 - prin care s-a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Curtea a observat că prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se încălcarea stării de incompatibilitate prin raportarea la dispoziţii legale care nu erau în vigoare, în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009), de vreme ce se invocă dispoziţiile Legii nr. 330/2009 care a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009 - adică ulterior perioadei verificate.
Instanţa de fond a apreciat că acest viciu al raportului de evaluare atrage nulitatea, întrucât s-a încălcat principiul tempus regit actum, respectiv s-a supus verificării o situaţie juridică prin raportarea la un act juridic ulterior şi nu contemporan situaţiei examinate. Deşi principiul invocat anterior este specific dreptului privat el are deplină aplicare şi în domeniul dreptului public guvernat de principiul legalităţii.
Chiar dacă exista şi anterior o formă a art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, Curtea a reţinut că ceea ce este imputabil autorităţii pârâte este elaborarea actului şi examinarea situaţiei juridice a reclamantei pornit ab initio de la o premisă greşită - aceea a incidenţei Legii nr. 330/2009 în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009.
Faţă de acest viciu care a afectat în mod fundamental actul administrativ atacat, prima instanţă a apreciat că nu se mai justifică examinarea celorlalte apărări formulate de către reclamantă.
Împotriva Sentinţei civile nr. 363 din data de 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii pe fond a contestaţiei formulate de reclamanta V.M.A., cu consecinţa menţinerii ca legal şi temeinic a Raportului de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012.
Recurenta Agenţia Naţională de Integritate a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care verificările în cauză au fost efectuate legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora verificarea stării de incompatibilitate se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
Or, reclamanta a fost numită, prin Decizia nr. 1110 din 28 mai 2009, în funcţia de director coordonator adjunct la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Maramureş, astfel că a fost supusă situaţiilor de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 161/2003, iar în urma verificărilor efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului s-a constatat că aceasta deţinea şi funcţia de administrator la SC S.I. SRL şi Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureş SRL
Prin urmare, pentru perioada numirii în funcţie din 28 mai 2009 până la data de 2 noiembrie 2009 reclamanta a deţinut concomitent şi calitatea de director coordonator adjunct la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Maramureş şi calitatea de administrator la SC S.I. SRL şi Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureş SRL.
Referitor la starea de incompatibilitate reţinută recurenta a criticat considerentele instanţei de fond în sensul că ”(..) prin raport s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, examinându-se încălcarea stării de incompatibilitate prin raportarea la dispoziţii legale ce nu erau în vigoare, în perioada supusă verificării (28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009) de vreme ce se invocă dispoziţiile Legii nr. 330/2009 care a modificat art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, dar care a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, adică ulterior perioadei verificate”, cu motivarea că pentru perioada verificată, respectiv 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, era în vigoare forma Legii nr. 161/2003 care, la art. 94 alin. (1) şi (2) reglementa incompatibilităţile calităţii de funcţionar public cu orice altă activitate sau funcţie, remunerată sau nu, în cadrul societăţilor comerciale.
Modificarea textului legal mai sus menţionat, a susţinut recurenta, a intervenit la data de 12 noiembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, dată la care art. 96 prevedea că funcţionarii publici pot exercita funcţii în alte domenii din sectorul privat, exceptându-se pe cele care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului. Astfel, aplicarea legii s-a făcut în mod corect în raport de perioada supusă evaluării, fiind constatată starea de incompatibilitate pentru intervalul în care exista reglementată incompatibilitatea totală, anterior modificării legislative.
A recunoscut autoritatea publică recurentă că în raportul de evaluare sunt menţionate şi dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (intrată în vigoare la data de 12 noiembrie 2009), prin care se modifică dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi dispoziţiile art. 96 alin. (1) din acelaşi act normativ, însă a relevat că acest aspect nu poate conduce la nulitatea raportului de evaluare, aşa cum în mod greşit a susţinut judecătorul fondului, câtă vreme, chiar şi în raport cu partea descriptivă a situaţiei de fapt din raportul de evaluare, este evidentă şi posibilă identificarea stării de incompatibilitate a intimatei-reclamante.
A concluzionat recurenta că actul administrativ contestat este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, existenţa stării de incompatibilitate fiind corect reţinută, având în vedere că reclamanta a exercitat ambele calităţi cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, respectiv art. 94 din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare analizată, potrivit căruia se interzice ca un funcţionar public să desfăşoare alte activităţi remunerate sau neremunerate în cadrul societăţilor comerciale.
În cauză a depus întâmpinare intimata V.M.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că în mod corect instanţa de fond a reţinut nelegalitatea raportului de evaluare, întrucât reclamanta nu a avut calitatea de funcţionar public în perioada supusă evaluării, iar în cuprinsul actului administrativ contestat se invocă acte normative ce nu erau în vigoare în perioada supusă evaluării (Legea-cadru nr. 330/2009 sau Legea-cadru nr. 284/2010).
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării Sentinţei civile nr. 363 din data de 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce se arăta în continuare.
Judecătorul fondului a reţinut eronat, în considerentele hotărârii pronunţate, fără a mai proceda la cercetarea fondului acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta V.M.A., că Raportul de evaluare nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate este lovit de nulitate, pe motiv că prin acesta s-a supus verificării o situaţie juridică prin raportare la un act juridic ulterior şi nu contemporan situaţiei examinate, altfel spus s-a verificat starea de incompatibilitate a reclamantei pentru perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009 prin raportare la dispoziţii legale (dispoziţiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) care nu erau în vigoare în perioada supusă verificării.
Înalta Curte constată, urmare analizării conţinutului actului administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, că prin Raportul nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 al Agenţiei Naţionale de Integritate s-a stabilit că reclamanta V.M.A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, întrucât aceasta a deţinut, pe de o parte, atât calitatea de funcţionar public - director coordonator la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Maramureş cât şi cea de administrator la societăţi comerciale (SC S.I. SRL şi Grupul de Valorificare a Produselor Agricole Maramureş SRL), şi, pe de altă parte, atât calitatea de funcţionar public - director coordonator la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Maramureş cât şi cea de comerciant persoană fizică autorizată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Recurenta Agenţia Naţională de Integritate a făcut trimitere, la raportul de evaluare, la textul legal în temeiul căreia s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantei V.M.A., şi a învederat astfel că potrivit art. 94 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu caracter lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată.
Rezultă astfel, în mod evident, că evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantei, prin Raportul nr. 1336/G/II din 10 ianuarie 2012 al Agenţiei Naţionale de Integritate, s-a realizat prin raportare la prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 161/2003, în forma aflată în vigoare în perioada supusă verificării 28 mai 2009 - 2 noiembrie 2009, şi că nu a fost încălcat principiul tempus regit actum şi principiul neretroactivităţii legii, menţionarea în actul administrativ contestat a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (acte normative ce au intrat în vigoare ulterior perioadei verificate) fiind făcută doar cu scopul de a releva apariţia unor modificări legislative ulterioare în materia incompatibilităţii funcţionarilor publici.
În raport de cele mai sus arătate, reţinându-se că în mod greşit prin hotărârea atacată prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 C. proc. civ. din 1865, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 363 din 11 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 363/2012 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6889/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6826/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
