ICCJ. Decizia nr. 7219/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7219/2013
Dosar nr. 4844/2/2011
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 mai 2011, reclamanta Fundaţia Menthor, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat în temeiul art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. şi al dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 anularea Procesului-verbal încheiat la 2 martie 2011 de echipa de verificare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului; anularea Deciziei nr. 4 din 28 aprilie 2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului; suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate de noi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de urmează a se pronunţa în prezenta pricină
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul în calitate de Autoritate Contractantă, Contractul de grant nr. RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 în baza căruia a beneficiat pentru realizarea „Programului Turistului Artist" de o finanţare nerambursabilă din fonduri Phare în cuantum de 82.077,69 de euro, contribuţia proprie a subscrisei fiind în cuantum de 10.213 euro.
S-a mai arătat că în urma unui control efectuat s-a încheiat Procesul-verbal din 2 martie 2011 prin care, la Cap. VII intitulat „prevederi legale şi contractuale încălcate" se pretinde că ar fi fost încălcate art. 1.2 şi 1.3 din Condiţiile speciale ale Contractului de grant şi art. 12.2 lit. g) din Anexa II a Contractului de grant; iar la Capitolul nr. VIII al Procesului-verbal, intitulat „Concluziile verificării", se menţionează că ar exista indicii că s-a efectuat o operaţiune sau un act ilicit constând în menţionarea eronată făcută de către preşedintele Fundaţiei Menthor în cadrul Declaraţiei din 28 septembrie 2007 a faptului că fundaţia nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat şi la bugetele locale, când, în realitate, ar fi existat o asemenea datorie.
A susţinut reclamanta că datoria la bugetul local, era în cuantum de doar 115 RON.
S-a arătat că procesul-verbal contestat nu a ţinut seama de realitatea activităţii întreprinse de reclamantă, a ignorat în totalitate eforturile şi realizările acesteia, şi, enumerând câteva aşa-zise nereguli - care în realitate nu erau decât nişte neconcordanţe nesemnificative - a tras concluzia că există nereguli grave, fapte ilicite din sfera fraudelor care trebuie să aibă drept consecinţă restituirea integrală a finanţării primite în temeiul contractului de grant.
Referitor la acuzaţia privind pretinsul „fals" săvârşit, în opinia pârâtei, de către preşedintele Fundaţiei Menthor în cadrul Declaraţiei din 28 septembrie 2007 cu privire la faptul că Fundaţia nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat şi la bugetele locale, s-a arătat că în momentul completării acelei declaraţii a existat convingerea că Fundaţia nu are absolut nicio datorie constând în taxe, impozite şi contribuţii sociale, declaraţia fiind făcută cu bună-credinţă şi că Autoritatea Contractantă cunoştea perfect situaţia privind plăţile Fundaţiei Menthor către bugetul local, încă înainte de semnarea contractului de finanţare. De asemenea, s-a arătat că Fundaţia nu a avut niciodată probleme cu datoriile către stat, onorându-şi obligaţiile legale şi contractuale. Totodată, s-a invocat în cererea de chemare în judecată şi cuantumul redus al debitului, de care pârâta avea cunoştinţă la momentul încheierii Contractului de grant, de doar 115 RON, sumă care a fost şi achitată.
În ceea ce priveşte rapoartele aferente proiectului RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 „Programul Turistului Artist" s-a precizat în acţiune că acestea au fost realizate prin reflectarea situaţiei de fapt existente la momentul desfăşurării proiectului.
Astfel, s-a arătat că în declaraţia dată de M.D. acesta a explicat că participarea sa la seminariile şi activităţile organizate de fundaţie se realizase tocmai în ideea de a extinde aria de activitate a firmei în cadrul căreia îndeplinea funcţia de director zonal şi la domeniul turismului cultural, lucru pe care l-a realizat în cele din urmă spre finalul proiectului încheiat cu firma SC D.C. SRL.
S-a susţinut de asemenea, referitor la furnizorii de servicii artistice, că Palatul Copilului a prezentat o sursă imensă de forţă de muncă, dar şi de inspiraţie pentru alţi artişti, dovada fiind târgurile turistice organizate împreuna cu Asociaţia Hand Made România, 18 doar în anul 2011.
Totodată, a mai arătat cu privire la SC D.C. SRL că aceasta societate nu mai desfăşoară nicio activitate economica, că SC E.H. SRL, aceasta este denumirea comercială a agenţiei de turism, societatea numindu-se SC T. SA, având adresa corect menţionată, lucru omis de către organul de control, că, Avantaj Tour este denumirea comercială a agenţiei de turism sub care îşi desfăşoară activitatea, societatea purtând denumirea de SC A.T. SRL, ambele agenţii având licenţe de turism.
S-a mai susţinut de către reclamantă că este de explicabilă reticenţa unor firme în a confirma participarea lor în cadrul Proiectului Turistului Artist către M.D.R.T. având în vedere maniera de interogare a lor, ei neavând nici o relaţie contractuală şi în consecinţă nicio obligaţie faţă de reclamantă.
În concluzie s-a precizat că proiectul a fost finalizat cu succes, atingând obiectivele pentru care i s-a acordat finanţarea, în plus, în perioada ulterioară finalizării proiectului, Fundaţia Menthor făcând toate demersurile posibile pentru asigurarea sustenabilităţii acestuia.
În ceea ce priveşte gravitatea faptelor imputate, raportat la întreaga activitate de implementare a proiectului, a apreciat că nu se impune restituirea niciunei sume de bani din finanţarea primită. Faptele pe care le-a invocat pârâta în cuprinsul Procesului-verbal reprezintă în realitate nişte neconcordanţe formale, nesemnificative raportat la întreaga activitate realizată pentru implementarea Programului Turistului Artist, fiind demonstrat că banii au fost cheltuiţi corect în scopul pentru care au fost acordaţi, că proiectul s-a realizat în mod efectiv, că nu a existat niciun prejudiciu.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de urmează a se pronunţa în prezenta pricină.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă şi a cererii de suspendare.
În ce priveşte cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate menţionate mai sus, aceasta a fost soluţionată prin Încheierea din 28 noiembrie 2011, fiind respinsă ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 771 din 6 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Menthor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că motivul controlului l-a reprezentat acţiunea de verificare declanşată în conformitate cu planul de control pe anul 2010 aprobat de conducerea ministerului, actul de control având la bază verificarea Contractului de Grand şi a documentelor prezentate de beneficiar în cadrul raportului final.
De asemenea, s-a reţinut că în urma verificărilor efectuate au apărut date din care rezultă indicii că reclamanta ar fi efectuat operaţiuni cu caracter ilicit care ar fi avut drept scop obţinerea pe nedrept de fonduri din Bugetul General al C.E., rezultate din Adresele nr. 28056/2010 şi nr. R-S 182691/2010 ale Consiliului Local al Municipiului Constanţa - Serviciul Public de Impozite şi Taxe din care s-a constatat că beneficiarul contractului figurează în evidenţe cu debite la data de 28 septembrie 2007, deşi în formularul cererii de finanţare nerambursabilă preşedintele Fundaţiei Menthor, a dat o declaraţie în care menţionează că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată conform prevederilor legale.
S-a avut în vedere că procesul-verbal de control s-a întemeiat pe art. 12 pct. 2 şi art. 12 pct. 4 din Anexa II, condiţii generale aplicabile contractelor pentru finanţări nerambursabile, constatându-se, de asemenea, nereguli în aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare cu modificările şi completările ulterioare.
Din documentaţia pe care se întemeiază actul de control, Curtea a reţinut nota explicativă înregistrată la reclamantă cu nr. 27.21 octombrie 2010 şi la MDRT cu nr. 75548 din 3 noiembrie 2010, Contractul de Grand şi adresele înregistrate la MDRT din 3 noiembrie 2010, 6 decembrie 2010, 13 decembrie 2010 şi din 7 decembrie 2010 aflate la dosarul cauzei, precum şi declaraţia dată la 28 septembrie 2007 de Preşedintele Fundaţiei.
S-a constatat, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 că debitorul, în speţă reclamanta, datorează autorităţii având competenţă în gestionarea fondurilor comunitare un debit total de 82.201, 28 euro şi TVA în sumă de 38.324, 81 RON, reprezentând bugetul aferent cofinanţări, costuri bancare şi TVA.
Potrivit dispoziţiilor pct. 2 pct. 4 din Ghidul Solicitantului şi Cap. 2 pct. 1 privind criteriile de eligibilitate a aplicaţilor s-a reţinut că s-au constatat neconcordanţe între declaraţia solicitantului şi documentele justificative care se coroborează şi cu adresa Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. R-S 182691 din 6 decembrie 2010 din care se constată că reclamanta figura în evidenţele Consiliului cu debite incluzând majorări de întârziere aferente la data de 28 septembrie 2007.
S-a considerat că nu se poate reţine apărarea reclamantei în sensul că autoritatea contractantă cunoştea situaţia privind situaţia fiscală a fundaţiei înainte de semnarea contractului de finanţare deoarece în declaraţia preşedintelui s-a menţionat că Fundaţia Menthor şi-a îndeplinit obligaţiile de plată conform prevederilor legale pentru obţinerea finanţării nerambursabile care nu reflectă realitatea, astfel în mod corect s-a constatat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate.
Cu privire la obiectivele proiectului de dezvoltare de instrumente comune pentru IMM-urile din sectorul turistic, existente în zona transfrontalieră Constanţa - Dobrich pentru furnizarea de servicii turistice diversificate şi stimularea activităţii turistice, s-a constatat din declaraţiile date de societăţile comerciale interogate, respectiv SC L.S.C., SC M. SRL, SC D.S.C. SRL, SC A.T. SRL, SC M.M. SRL că acestea nu au funcţionat niciodată în domeniul turismului, deşi în nota explicativă dată de preşedintele fundaţiei reclamante, acestea au fost individualizate ca fiind active în domeniul turistic.
Pentru aceste considerente s-a constatat că în mod corect a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare susţinerile reclamantei în sensul că autoritatea pârâtă avea cunoştinţă de existenţa restanţelor la bugetul local fiind nefondate deoarece certificatul de atestare fiscală a testat situaţia beneficiarului la momentul semnării contractului, fiind astfel încălcate dispoziţiile Ghidului Solicitantului.
De asemenea, s-a reţinut că Adresa nr. 75548 din 3 noiembrie 2010 înregistrată la sediul MDRT atestă că din cele 20 de firme româneşti enumerate de reclamantă ca activând în sectorul turismului şi care implementează programul turistului artist, doar 3 firme acţionează în acest domeniu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta Fundaţia Menthor arată că sentinţa de fond prin care s-a respins acţiunea formulată nu este motivată în raport de dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că lipsesc considerentele acestuia respectiv conţinutul hotărârii apreciindu-se ca fiind încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Se solicită admiterea recursului pentru acest motiv şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se invocă de recurentă faptul că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 12 lit. d) şi g) din Contractul de grant RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 privind cauzele de încetare a contractului şi a aplicat greşit dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 şi ale O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte aplicarea acestor norme pe perioada implementării proiectului, în condiţiile în care rapoartele de monitorizare nu au identificat nereguli.
În raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. se invocă faptul că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut încălcarea principiului proporţionalităţii aplicării sancţiunii de obligare a recurentei de rambursare a întregii sume acordate cu titlu de împrumut nerambursabil în condiţiile în care nu s-a respectat principiul proporţionalităţii reglementat prin art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.
Se apreciază că încadrarea juridică a neregulilor constatate prin procesul-verbal şi aplicarea sancţiunii s-a făcut cu încălcarea art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 care consacra principiul proporţionalităţii, astfel cum este el definit în art. 2 lit. n) din acelaşi act normativ pe motiv că nu au fost aşteptate concluziile DLAF, organism sesizat pentru a verifica dacă s-a omis o fraudă în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003.
Recurenta arată că, în raport cu adresa Departamentului pentru lupta antifraudă din care rezultă că nu au fost identificate date sau indicii privind săvârşirea unor fapte de natură penală, care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, a fost încălcat principiul proporţionalităţii aplicării sancţiunii în raport de gravitatea neregulilor contestate.
Se solicită admiterea recursului în raport de aceste motive şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate.
La dosar recurenta a depus acte în baza art. 305 C. proc. civ. şi concluzii scrise.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentinţa atacată fiind motivată în fapt şi în drept, considerentele justificând soluţia de respingere a acţiunii astfel cum a fost formulată.
În cauză prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. neputându-se reţine o motivare a sentinţei recurate de natură a aprecia încălcarea caracterului echitabil al procedurii în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că au fost preluate apărările din întâmpinare şi au fost respinse în concret susţinerile din acţiune.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Nu poate fi reţinută greşita stabilire a situaţiei de fapt şi interpretarea greşită a clauzelor contractului de garant pe motiv că în rapoartele de monitorizare nu au fost identificate nereguli. Prin cererea de finanţare au fost prevăzute 10 activităţi şi un calendar de implementare al acestora.
Rapoartele de monitorizare constau în vizite efectuate la faţa locului prin care se verifică modalitatea de implementare fizică a proiectului. Astfel cu titlu de exemplu, una din activităţile proiectului prevedea elaborarea şi distribuirea „Ghidului Programului Turismului Artist. La raportul de monitorizare efectuat se verifică existenţa fizică a Ghidului şi a procedurilor de achiziţii, cu menţiunea că nu se verificau documentele de achiziţie decât din punct de vedere formal al existenţei acestora.
Rapoartele de monitorizare sunt întocmite pe parcursul perioadei de implementare a proiectului, fiind verificată respectarea clauzelor contractuale, în timp ce controlul efectuat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 se poate efectua şi ulterior perioadei de implementare având ca scop prevenirea constatarea şi sancţiunea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene.
Acest din urmă control nu este ţinut de eventualele verificări efectuate pe parcursul implementării proiectului, existând în acest sens nenumărate exemple de proiecte în care, deşi iniţial deşi au fost achitate sumele prevăzute în contract ulterior s-au constatat fie nereguli, fie infracţiuni în derularea proiectului ceea ce a atras restituirea parţială/integrală a finanţării primite.
În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind încălcarea principiului proporţionalităţii aplicării sancţiunii consacrat de O.U.G. nr. 66/2011, Curtea îl apreciază ca nefondat.
În mod corect s-a apreciat de autoritatea pârâtă că cazul proiectului finanţat pe Programul Turismului Artist nu a fost realizat şi în consecinţă s-a dispus recuperarea întregii sume acordate cu titlu de finanţare.
Obiectivul specific constă în dezvoltarea de instrumente comune pentru IMM-urile româneşti şi bulgăreşti din sectorul turistic al zonei transfrontaliere Constanţa - Dobrich pentru a susţine diversificarea serviciilor turistice de calitate ridicată şi pentru a stimula activităţile turistice în zona transfrontalieră prin:
a) dezvoltarea unui program comun pentru IMM-urile româneşti şi bulgăreşti din domeniul turismului - Programul Turismului Artist;
b) elaborarea ghidului Programului Turismului Artist.
Nu poate fi reţinut încălcarea principiului proporţionalităţii în raport de adresa DLAF din care rezultă că nu au fost identificate fapte de natură penală de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene.
Aceasta deoarece în cauză neregulile pentru care s-a dispus recuperarea întregii sume nu sunt fapte de natură penală ci reprezintă nereguli legate de existenţa datoriilor la bugetul local, la momentul depunerii declaraţiei reprezentantului recurentei, fapt confirmat prin adresa RS 49510 din 22 aprilie 2010 a Serviciului Public de Impozite şi Taxe Constanţa şi în special de neîndeplinirea obiectului specific al proiectului, deoarece majoritatea IMM-urilor menţionate în proiect nu au legătură cu activitatea de turism.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fundaţia Menthor împotriva Sentinţei nr. 771 din 6 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7209/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 7222/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
