ICCJ. Decizia nr. 6924/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6924/2013
Dosar nr. 5716/102/2012
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 15 noiembrie 2012, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate, invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, în numele membrilor de sindicat, vizând prevederile art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar, pe motiv că prin stabilirea unui termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic în vederea decontării sumelor plătite pentru achiziţionarea cărţilor, se adaugă la lege, întrucât prin actul cu forţă juridică superioară, respectiv prin Legea nr. 315/2006, nu s-a prevăzut un astfel de termen.
S-au invocat în drept prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 formulată de reclamanţii K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. şi T.M., reprezentaţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Şcoala Generală Mărculeni, M.E.C.T.S. şi I.Ş.J. Mureş.
Împotriva acestei hotărâri, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în numele membrilor săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. şi T.M. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului de arată că instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 35 din 24 ianuarie 2013, a respins excepţia de nelegalitate a art. 3 din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, ca neîntemeiată, soluţia fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Prin art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, hotărâre data în executarea Legii nr. 315/2006, se stabileşte că până în data de 1 noiembrie trebuie depuse cererile pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, ceea ce, în opinia recurenţilor, adaugă la lege, în condiţiile în care prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic. În acest caz, trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel ca cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie.
Scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii şi până la soluţionarea acesteia, însă prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila şi nici măcar îngreuna exerciţiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice impediment de aceasta natura introdus prin normele metodologice fiind contrar spiritului legii in executarea căreia au fost emise normele respective.
Deşi prin art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar in vederea achiziţionării cărţilor, totuşi s-a stabilit si un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti acordate conform art. 1 si 2 din Legea nr. 315/2006.
Termenul de 1 noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general deoarece acordarea efectiva a sumelor are loc după prezentarea documentelor justificative, procedura de citare de către cadrele didactice si procedura de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementata de art. 5 din normele metodologice.
Nelegalitatea art. 3 din norme trebuie cercetată raportat la actele normative cu forţa juridica superioara, nu raportat la alte prevederi din aceleaşi norme metodologice, însă chiar stabilirea unei proceduri separate şi suficiente pentru acordarea efectivă a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută de art. 3, este un argument în plus în susţinerea excepţiei invocate.
Considerând că prin normele metodologice a fost depăşit scopul acestora, de a organiza aplicarea legii, şi practic s-a adăugat la lege, recurenţii apreciază că prevederile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente.
Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar. Nu reprezintă o adăugare la lege, ci în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 reprezintă singura modalitate legală prin care se organizează punerea în executare a acestei legi. În acest caz, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 sunt un act administrativ cu caracter normativ.
Recurentul ridică excepţia de nelegalitate a art. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007.
Art. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 are următorul conţinut:
„ (1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii.”
Prin urmare termenul prevăzut de hotărârea de guvern este opozabil tuturor cadrelor didactice de la data publicării în M. Of. al României.
În cuprinsul Legii nr. 315/2006, se statuează că „ ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice".
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006 „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar. in vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice.”
Conform prevederilor art. 2 din legea mai sus menţionată: "Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plăţii".
Facilitatea de a primi un ajutor financiar în suma 100 de euro este condiţionată de manifestarea de voinţă în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie.
Faptul că prin actul administrative contestat a fost instituit un termen limită pentru depunerea cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecţilor de drept cărora li se adresează actul administrative.
Or, faptul că unele cadre didactice nu au formulat cerere de acordare a ajutorului financiar, în termenul prevăzut, nu conduce la concluzia că se produc discriminări sau situaţii de ilegalitate.
Criticile recurenţilor referitoare la faptul că normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 stabilesc o anumită dată limită de depunere a cererii sunt neîntemeiate.
Necesitatea instituirii unui termen limită până la care se pot depune cererile, este întemeiată pe faptul că respectivele documente se centralizează, iar având în vedere caracterul previzional al bugetului public cât şi anualităţii acestuia, cererile se constituie argumente pentru aprobarea unui segment bugetar din care sa se elibereze respectivele sume.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", trebuind nu numai să se cunoască de către factorii implicaţi dar să se şi argumenteze cuantumul drepturilor reprezentând achiziţionarea de cărţi pentru a se solicita sumele necesare.
Prin urmare, sumele de bani reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziţionarea de cărţi trebuiesc determinate în mod clar pentru a fi cuprinse în buget. Este la latitudinea fiecărui cadru didactic dacă va depune cererea pentru acordarea ajutorului financiar. Stabilirea unui termen până la care trebuiau depuse nişte documente nu poate fi interpretat de instanţă ca şi motiv de nelegalitate, având în vedere că pentru asigurarea acestui sprijin sunt angrenaţi mai mulţi factori care conlucrează în mod evident în anumiţi parametri temporali.
Stabilirea termenului de la art. 3 reprezintă o organizare a punerii în executare a legii şi nu un motiv de nelegalitate aşa cum în mod greşit şi fără nici un temei legal a reţinut instanţa de fond.
Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, prevăd la art. 5 şi 6 că plata ajutorului financiar se face de unităţile de învăţământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranşă, cu încadrarea în cuantumul stabilit de art. 1 alin. (2), justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condiţiile legii. Prin urmare, pentru ca ajutorul financiar să devină debit de plată este obligatorie dovedirea anticipată, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai prin excepţie este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea ulterioară a acestora, în condiţiile legii.
Din dosarul cauzei nu rezultă ca reclamantul să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziţionarea de cărţi şi/sau programe educaţionale pe suport electronic, deşi modalitatea instituită de lege este decontarea sumelor, adică achitarea ulterioară a plăţilor efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 315/2006 şi în modalităţile consacrate de normele metodologice ale acestei legi.
Faptul că petentul nu face nici dovada efectuării cheltuielilor şi nici dovada respectării procedurii prevăzute în scopul decontării sumei de 100 euro cheltuite cu destinaţia achiziţie cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, nu poate constitui un argument de nelegalitate.
Culpa nerespectării termenelor şi formalităţilor legale pentru a profita de beneficiile legii, nu poate fi un argument pentru nelegalitatea respectivei norme ci doar un argument pentru a fi înlăturat de la respective efecte ale legii.
Astfel, instanţa a reţinut în mod corect că această hotărâre, a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie de către reclamantă în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată şi completată, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi al art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Prin urmare, sentinţa recurată este legală, astfel că nu pot fi reţinute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în numele membrilor săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. şi T.M. împotriva sentinţei nr. 35 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6917/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6938/2013. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
