ICCJ. Decizia nr. 7023/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7023/2013
Dosar nr. 8167/325/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin Sentinţa penală nr. 1272 din 14 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria Timişoara a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentul condamnat O.R.G. împotriva Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Timişoara în Dosarul nr. 335/2012. Totodată, în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, instanţa a sesizat Curtea de Apel Timişoara cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, excepţie invocată de acelaşi petent.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 47 din 21 ianuarie 2013, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Temeiul juridic corect al învestirii instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, iar nu art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege.
În speţa de faţă, examinarea excepţiei de nelegalitate nu poate avea finalitatea prevăzută de art. 4 alin. (4) din legea anterior arătată, în condiţiile în care instanţa penală a soluţionat contestaţia pe fond, sub toate aspectele. Astfel, în ceea ce priveşte deplasările cu cătuşe ale petentului efectuate în anumite circumstanţe instanţa a reţinut că acestea sunt conforme cu dispoziţiile art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
3. Recursul declarat de petentul O.R.G.
În recursul său, petentul a solicitat casarea sentinţei, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
În motivarea căii extraordinare de atac, recurentul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prima instanţă nu a analizat fondul excepţiei de nelegalitate cu care a fost învestită.
În plus, recurentul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost comunicate actul administrativ dedus judecăţii şi întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă.
4. Apărările formulate de intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi a arătat că achiesează la argumentele juridice expuse în hotărârea judecătorească atacată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin Sentinţa penală nr. 1272 din 14 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria Timişoara a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentul condamnat O.R.G. împotriva Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Timişoara în Dosarul nr. 335/2012. În plus, instanţa penală a sesizat Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul nr. 1676/C din 24 iunie 2010.
Instanţa de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate anterior menţionată pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din decizia de faţă.
Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este legală pentru următoarele argumente:
Recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor regulamentare mai sus arătate ca un mijloc de apărare în susţinerea contestaţiei sale, precizând în mod expres în cuprinsul cererii că apreciază această normă ca fiind contrară legii, respectiv art. 24 din Legea nr. 275/2006.
În mod evident, în această situaţie erau incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată - privind cercetarea legalităţii unui act administrativ, pe cale de excepţie, în cadrul unui proces -, şi nu cele ale art. 11 alin. (4) teza a II-a din aceeaşi lege, potrivit cu care „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând.”
În cauza de faţă, instanţa penală a soluţionat contestaţia pe fond, sub toate aspectele, iar în ceea ce priveşte deplasările cu cătuşe ale petentului efectuate în anumite circumstanţe instanţa a reţinut că acestea sunt conforme cu dispoziţiile art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Ca atare, în asemenea circumstanţe, în mod corect instanţa specializată de contencios administrativ a reţinut faptul că excepţia de nelegalitate cu care a fost învestită este inadmisibilă şi că aceasta nu poate avea finalitatea prevăzută de art. 4 alin. (4) din legea anterior arătată, respectiv aceea că instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată.
În altă ordine de idei, instanţa de control judiciar apreciază că nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului: intimatul nu a formulat întâmpinare pentru a putea fi comunicată părţii adverse; regulamentul aflat în discuţie a fost depus la dosar, iar partea, prezentă la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013 a avut posibilitatea să analizeze norma contestată.
În fine, având în vedere soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea excepţiei, curtea de apel nu putea analiza cauza pe fond.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul O.Gh.R.G. împotriva Sentinţei nr. 47 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7014/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7033/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
