ICCJ. Decizia nr. 7033/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7033/2013
Dosar nr. 35/43/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.S.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 şi a Hotărârii nr. 808 din 1 noiembrie 2011 emise de pârât.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 90 din 11 mai 2012, a respins acţiunea reclamantei P.S.L.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost eliberată din funcţia de judecător, prin Decretul Preşedintelui României nr. 400 din 29 martie 2010, aceasta fiind pensionată pentru invaliditate, în baza prevederilor art. 27 alin. (21) din O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărârile contestate în cauză, prin care s-a stabilit faptul că reclamanta nu este aptă medical pentru exercitarea funcţiei de judecător au avut la bază Decizia nr. 363 din 23 mai 2011 întocmită de Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestor, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură.
Din cuprinsul Adresei nr. 843 din 5 iulie 2011 a Directorului Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu din cadrul Ministerului Justiţiei, rezultă faptul că reclamanta s-a prezentat în vederea efectuării expertizei medicale la data de 23 mai 2011 şi a fost declarată inaptă pentru exercitarea calităţii de judecător, în urma examinării medicale.
Ca atare, hotărârile deduse controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ au fost emise cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin. (1) şi art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Recursul declarat de reclamanta P.S.L.
În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanţă a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată cuprinde motive contradictorii.
În concret, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) şi art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că acestea au fost nominalizate în sentinţa atacată.
Recurenta a susţinut că nu preşedintele Tribunalului Mureş a dat avizul, ci colegiul de conducere al acestei instanţe, ceea ce, în opinia sa, „echivalează cu un viciu de procedură, avizul fiind consultativ.”
În fine, recurenta a precizat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că verdictul dat de către Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat acestor, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură a avut la bază atât diagnosticul medical stabilit de Clinica de Psihiatrie Târgu Mureş cât şi propriile constatări.
Pe acest aspect, recurenta a susţinut faptul că nu a fost examinată de către Comisia mai sus arătată.
În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a menţionat faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În concepţia recurentei, îi sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi nu cele nominalizate în hotărârea atacată.
3. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a arătat că achiesează la argumentele prezentate în sentinţa contestată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 emisă de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 808 din 1 noiembrie 2011 emisă de Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prima instanţă a respins acţiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat, întrucât prima instanţă a prezentat în detaliu argumentele pentru care a pronunţat soluţia atacată, fără ca acestea să fie contradictorii.
1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Recurenta a fost pensionată pentru invaliditate, în baza prevederilor art. 27 alin. (21) din O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi a fost eliberată din funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 400 din 29 martie 2010, urmare a propunerii Consiliului Superior al Magistraturii înaintată prin hotărârea Plenului nr. 147 din 25 februarie 2010.
Ulterior, recurenta a solicitat Colegiului de Conducere al Tribunalului Mureş avizarea reîncadrării sale în funcţia de judecător, cu motivarea că, în urma revizuirii medicale, a fost emisă Decizia asupra capacităţii de muncă nr. 4085 din 23 iulie 2010 prin care Comisia de expertiză medicală Mureş a constatat că aceasta nu se mai încadra în niciun grad de invaliditate şi nu se afla în evidenţă cu boli cronice, fiind clinic sănătoasă.
Colegiul de Conducere al Tribunalului Mureş a avizat cererea de reîncadrare în funcţia de judecător la această instanţă a recurentei, sub rezerva efectuării unei expertize de specialitate, conform prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 363 din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală, constituită în baza prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) teza a II-a din legea anterior arătată, a stabilit că solicitanta este inaptă pentru exercitarea calităţii de judecător. În cuprinsul acestui act medical s-a arătat şi faptul că a fost efectuată expertiză medicală a capacităţii de muncă, în urma căreia recurenta a fost declarată cu capacitate de muncă pierdută în totalitate, conform H.G. nr. 155/2011.
Prin Hotărârea nr. 808 din 1 noiembrie 2011, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că recurenta nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru exercitarea calităţii de judecător şi, implicit, condiţiile pentru reîncadrarea în funcţie.
Prin Hotărârea nr. 779 din 1 noiembrie 2011, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a respins solicitarea recurentei de avizare a reîncadrării în funcţia de judecător la Tribunalul Mureş.
Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că cele două hotărâri anterior nominalizate sunt legale.
Mai precis, din conţinutul prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin. (1) şi art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că pentru exercitarea funcţiei de judecător este necesar, printre altele, ca persoana în cauză să fie aptă din punct de vedere medical.
Or, după cum s-a arătat anterior, prin Decizia nr. 363 din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală a stabilit că recurenta este inaptă pentru exercitarea calităţii de judecător.
Ca atare, Înalta Curte consideră că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale anterior enunţate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P.S.L. împotriva Sentinţei nr. 90 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7023/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 7122/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
