ICCJ. Decizia nr. 7074/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7074/2013
Dosar nr. 175/33/2012
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.L.C., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare emis de pârâtă sub nr.7634/G/II din 10 februarie 2012.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 25 mai 2009 a dobândit calitatea de funcţionar public ocupând funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei Regionale de Statistică Neamţ, că înainte de semnarea contractului de management a depus toate diligentele necesare evitării unei stări de incompatibilitate. Astfel, s-a retras din administrarea SC S. SRL şi s-a interesat dacă împrejurarea că face parte din Consiliul de Administraţie al SC U. SA - societate cu capital integral de stat, poate constitui o cauză de incompatibilitate. A arătat că inclusiv un inspector ANI l-a asigurat că nu constituie caz de incompatibilitate. De altfel, dispoziţiile Legii nr. 161/2003 - art. 94 alin. (2)1 prevăd ca excepţie, situaţia în care se află reclamantul.
Reclamantul a mai arătat că reprezintă în calitate de membru al Consiliului de Administraţie, interesele unităţii administrativ teritoriale şi implicit ale statului şi că, în speţe similare, pârâta a considerat că nu există un caz de incompatibilitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că reclamantul a exercitat funcţia de administrator la SC S. SRL până la data numirii în funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Regionale de Statistică Neamţ, că începând cu data de 01 iulie 2008 şi până în prezent reclamantul exercită funcţia (remunerată) de membru în Consiliul de Administraţie al SC U. SA - societate comercială prestatoare de servicii publice. Această societate are ca acţionar unic Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ în baza Hotărârii nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a acţionarilor privind constituirea Consiliului de Administraţie al SC U. SA, act din care nu rezultă însă că reclamantul este desemnat să reprezinte interesele statului în legătură cu activităţile desfăşurate de operatorul economic SC U. SA şi emis anterior datei de 25 mai 2009.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 88 din 10 aprilie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantul H.L.C. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că reclamantul, care ocupă o funcţie publică nu s-ar fi aflat în situaţie de incompatibilitate dacă desemnarea sa era efectuată printr-un act administrativ.
Instanţa de fond a avut în vedere că art. 94 alin. (2)1 din Legea nr. 161/2003 instituie o excepţie de la regulă, iar excepţiile sunt de strictă interpretare. Astfel, textul impune existenţa unui act administrativ de desemnare a funcţionarului, act emis în condiţiile legii. Or, o hotărâre de desemnare a reclamantului, emisă de trei consilieri, nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în condiţiile legii.
De asemenea, prima instanţa a reţinut că situaţia de incompatibilitate nu are legătură cu intenţia sau culpa funcţionarului, ci intervine atunci când se constată încălcarea unei norme. Reclamantului nu i se poate imputa modul în care a fost desemnat sau că nu ar fi depus diligente în a verifica dacă poate sau nu fi membru al consiliului de administraţie, însă, câtă vreme nu a fost emis un act administrativ de desemnare nu operează excepţia instituită de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Deşi este o chestiune legată numai de forma desemnării, în raport de caracterul imperativ al normei, condiţiile trebuie îndeplinite aşa cum au fost reglementate.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs
reclamantul H.L.C.
Recurentul-reclamant, invocând ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., a înfăţişat şi a susţinut următoarele aspecte critice faţă de hotărârea primei instanţe:
- raportat la succesiunea actelor juridice emise în ceea ce priveşte funcţiile/poziţiile deţinute şi a temeiului lor legal rezultă fără echivoc că în cauză erau incidente prevederile art. 94 alin. (2)1 din Legea nr. 161/2003;
- în mod eronat a reţinut prima instanţă că, potrivit textului de lege analizat, hotărârea AGA adoptată de consilierii locali nu poate avea caracterul unui act administrativ emis în condiţiile legii, întrucât condiţia formală impusă de lege nu a fost îndeplinită;
- raţionamentul instanţei de fond nu a ţinut cont de împrejurarea că, raportat la funcţiile şi poziţiile deţinute, recurentul a reprezentat exclusiv interesele unităţii administrativ teritoriale şi implicit ale statului în societatea comercială, astfel că, deşi hotărârea AGA a SC U. SA nr. 56 din 01 iulie 2008, din punct de vedere pur formal, nu este un act administrativ veritabil, în mod evident trebuia asimilat şi tratat ca atare;
- cerinţa legii în sensul existenţei unui act administrativ de desemnare în vederea reprezentării intereselor statului în legătură cu activităţile desfăşurate de către SC U. SA trebuie interpretată în aşa fel încât să nu genereze un formalism excesiv, imposibil de îndeplinit, cum este şi cazul în speţă.
Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.).
Intimatul A.N.I. a formulat întâmpinare la motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant, arătând, în contextul reluării situaţiei de fapt ce a generat starea de incompatibilitate, că instanţa de fond a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile, respectiv excepţiei prevăzute de art. 94 alin.21, care fiind de strictă interpretare, impunea îndeplinirea condiţiilor astfel cum au fost prevăzute.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale aplicabile şi la probele administrate dar şi faţă de apărările intimatului, ca şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu subzistă motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare expuse.
Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Raportului de evaluare a incompatibilităţii, emis de intimatul A.N.I., sub nr. 7634/G/11 din 10 februarie 2012. Prin acest raport, la secţiunea Concluzii s-a reţinut că în perioada 25 mai 2009 - 8 iulie 2010, cea a executării contractului de management din 25 mai 2009, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut atât funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei Regionale de Statistică Neamţ, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activităţile desfăşurate de acest operator economic.
În cuprinsul aceleiaşi secţiuni a raportului de evaluare s-a arătat că începând cu data de 2 decembrie 2010, a începerii exercitării funcţiei publice de conducere, recurentul se află în stare de incompatibilitate întrucât deţine atât funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Regionale de Statistică Neamţ cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al SC U. SA, fără să fi fost desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activităţile desfăşurate de acest operator economic.
Reţinând din considerentele hotărârii atacate ca de altfel şi din cuprinsul motivelor de recurs înfăţişate de recurent, că situaţia de fapt vizând poziţiile deţinute de acesta în intervalele de timp arătate în actul administrativ atacat nu sunt contestate şi raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că problema de drept ce se impunea a fi analizată şi dezlegată în cauză viza eventuala incidenţă în cauză a prevederilor art. 94 alin. (2)1 lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Prin acest text de lege este reglementată exceptarea de la reţinerea situaţiei de incompatibilitate, în sensul alin. (2) lit. a) şi c) din acelaşi articol, în ipoteza în care „funcţionarul public este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activităţile desfăşurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat, în condiţiile rezultate din actele normative în vigoare ” .
Din această perspectivă şi raportat la norma legală sus arătată, Înalta Curte apreciază, contrar susţinerilor recurentului dar în acord cu cele stabilite şi de prima instanţă că exceptarea reglementată nu este incidenţă în situaţia concretă a recurentului-reclamant.
Şi aceasta întrucât desemnarea recurentului-reclamant în funcţia (remunerată) de membru în Consiliul de Administraţie al SC U. SA, societate comercială prestatoare de servicii publice, având ca unic acţionar Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, s-a realizat în baza Hotărârii nr. 56 din 01 iulie 2008 a Adunării Generale a Acţionarilor privind constituirea Consiliului de Administraţie al SC U. SA.
Este adevărat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond că nu-i sunt imputabile recurentului-reclamant modalităţile de desemnare a sa în respectivul consiliul de administraţie.
Tot atât de adevărat însă, şi în opinia Înaltei Curţi, este că din modalitatea obiectivă de reglementare a situaţiilor de incompatibilitate a funcţionarilor publici în cuprinsul art. 94 din Legea nr. 161/2003, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea că, fie intenţia, fie culpa funcţionarului în discuţie, sunt de natură a atrage sau influenţa în orice mod reţinerea unei eventuale stări de incompatibilitate.
Aşa fiind, împrejurarea că recurentul nu a urmărit şi nu a verificat modalitatea de desemnare a sa în respectivul consiliu de administraţie nu are valenţele unei cauze exoneratoare de la stabilirea stării de incompatibilitate generată, aşa cum bine s-a reţinut, de lipsa actului administrativ de desemnare, respectiv de lipsa unei hotărâri a Consiliului Local Piatra Neamţ prin care să fi fost în mod expres împuterniciţi cei 3 consilieri a-l desemna pe reclamantul-recurent ca reprezentant al intereselor acestei autorităţi în cadrul SC U. SA, unde Consiliul Local este unic asociat.
Nu sunt aşadar întemeiate susţinerile recurentului vizând imposibilitatea, în cazul său, de desemnare în altă manieră decât cea efectiv produsă, câtă vreme exceptarea legală arătată trimite, în mod expres, la existenţa unui act administrativ emis în condiţiile legii iar Consiliul Local Piatra Neamţ, în calitatea sa de acţionar unic la SC U. SA, putea emite o hotărâre de consiliu local, în sensul mai sus arătat.
Neîntemeiate sunt şi celelalte critici ale recurentului referitoare la formalismul excesiv generat de interpretarea dată de prima instanţă prevederilor art. 94 alin. (2)1 lit. a) din Legea nr. 161/2003, pe de-o parte, pentru că potrivit regulii de interpretare excepţio est strictissimae interpretationis, atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, cum este cazul în speţă, această excepţie nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care acea normă juridică nu le prevede, iar pe de alta, reţinând că şi în această materie formalismul desemnării este de esenţa reglementării astfel că nesocotirea unei cerinţe formale echivalează cu încălcarea normei.
Reţinând aşadar netemeinicia criticilor recurentului-reclamant pentru toate cele mai sus arătate şi achiesând totodată şi la argumentele valide ale primei instanţe referitoare la posibilitatea deţinerii calităţii de membru în consiliul de administraţie a SC U. SA, permisă de lege cu condiţia numirii în modalitatea expres prevăzută de norma incidenţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de fată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul H.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 88 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7043/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7231/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
