ICCJ. Decizia nr. 7161/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7161/2013
Dosar nr. 13864/3/2013
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 05 aprilie 2013 sub nr. de mai sus, reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâţii A.N.P.M. şi A.N.F.P., a solicitat suspendarea, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1), art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a tuturor actelor-premergătoare şi ulterioare emise de către Preşedintele A.N.P.M., semnate de către acesta ori de către înlocuitorul său de drept şi de către Preşedintele A.N.F.P., semnate de către acesta ori de către înlocuitorul său de drept privind:
- fişa postului de director general - D.G.M. şi director general - D.G.M. din cadrul A.N.P.M.,
- fişa postului de director - Direcţia Juridică din cadrul A.N.P.M.,
- fişa postului de şef serviciu - S.M.R.U. din cadrul A.N.P.M.,
- fişa postului de şef serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M.,organizarea, desfăşurarea şi finalizarea concursului de promovare pentru funcţia de conducere de şef serviciu - S.D.D. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se desfăşuram data de 6 decembrie 2012;
- fişa postului de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M., organizarea, desfăşurarea şi finalizarea concursului de recrutare pentru funcţia de conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M. ce a fost prevăzut a se desfăşura în data de 22 septembrie 2011-proba scrisă şi 26 septembrie 2011-interviu.
- decizia de numire în funcţia de conducere de director - D.B.F.A. din cadrul A.N.P.M., în urma concursului derulat,a domnului inginer G.G., precum şi a deciziilor emise ulterior ca urmare a funcţiei deţinute.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut în esenţă că atât organizarea concursurilor menţionate în petitul acţiunii cât şi celelalte acte emise in vederea desfăşurării acestora, dar si ulterior, au fost elaborate astfel încât sa constituie impedimente în calea funcționarilor publici de a participarea la respectivele concursuri și respectiv, de a ocupa funcțiile publice de conducere pentru care au fost organizate concursuri și emise actele contestate, considerând că au fost date „ cu dedicație” pentru a fi ocupate de anumite persoane, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, Legea nr. 188/1999 si H.G. nr. 611/2008.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 3418 din 12 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reținând că pârâtele emitente ale actelor a căror suspendare a executării se solicită în cauză sunt autorități publice centrale.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că în speță nu se solicită suspendarea executării unor acte care vizează raportul de serviciu al funcționarului public, ci acte în baza cărora se organizează activitatea, în cadrul autorităților publice, respectiv, organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de conducere și fișele diferitelor posturi prevăzute de organigrama A.N.P.M., care reprezintă acte de reglementare a acestor aspecte în cadrul autorității publice respective, fără a viza raportul de serviciu al unui anumit funcționar public.
Prin sentința nr. 2314 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul A.N.P.M., şi în această calitate a investit instanţa de contencios administrativ cu cerere privind suspendarea unor acte privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcţiilor de conducere vacante din cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în funcțiile de conducere de director general al D.G.M. și al D.G.M., invocând caracterul discriminatoriu al condițiilor de ocupare a funcțiilor amintite, de natură a restricționa dreptul la promovare al celorlalţi funcționari publici din cadrul A.N.P.M.
În raport de obiectul acţiunii, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecaţii este unul specific, ce vizează funcția publică și care, potrivit textului prevăzut de art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cade în competența de soluţionare a tribunalului şi nu a curţii de apel, fiind inoperant criteriul rangului autorităţilor pârâte reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrative şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. După cum rezultă din prezentarea considerentelor acestei decizii, obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea unor acte privind organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcţiilor de conducere vacante din cadrul A.N.P.M., precum și a deciziilor de numire în funcțiile de conducere de director general al D.G.M. și al D.G.M.
Or, în speţă, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de apel, reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar raportul juridic este unul specific care priveşte raportul de serviciu al funcţionarilor publici fiind incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Întrucât litigiul priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa materială se stabileşte exclusiv în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost completată şi modificată, fără a avea în vedere criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii contenciosului administrativ.
Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.
În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră însă sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, ” cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că prin încheierea din 3 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 26625/3/CA/2013, de către Tribunalul Bucureşti, s-a dispus înaintarea acestui dosar către Înalta Curte în vederea discutării excepţiei de litispendenţă a pricinii la Dosarul nr. 13864/3/2013.
Faţă de acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greşit s-a dispus înaintarea Dosarului nr. 26625/3/CA/2013, de către Tribunalul Bucureşti, în vederea discutării excepţiei de litispendenţă, întrucât în regulator nu se poate rezolva problema litispendenţei în cadrul procedurii de stabilire a instanţei competente să soluţioneze acţiunea.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâtele A.N.P.M. şi A.N.F.P. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7160/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7162/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
