ICCJ. Decizia nr. 7171/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7171/2013
Dosar nr. 9721/2/2012
Ședința publică de la 8 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura derulată de curtea de apel
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, la data de 28 decembrie 2012, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. obligarea acesteia de a emite avizul pentru împrejmuire teren şi construire centrală termică/electrică, potrivit certificatului de urbanism din 20 iulie 2012 al Primăriei Oraşului Voluntari, jud. Ilfov.
Totodată, reclamantul a solicitat repararea pagubei cauzate, în valoare de 2.195.000 euro, plus dobânda achitată la bancă, precum şi acordarea de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi în baza certificatului de urbanism din 20 iulie 2012, emis de Primăria Oraşului Voluntari, jud. Ilfov, a solicitat avizul pârâtei necesar depunerii documentaţiei în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru împrejmuire teren şi construire centrală termică/electrică, pe terenul în suprafaţa de 6020,68 mp, C.F. situat în intravilanul oraşului Voluntari, jud. Ilfov.
Deşi a insistat, solicitând în repetate rânduri emiterea avizului menţionat, răspunsul pârâtei, cuprins în adresa din 29 octombrie 2012, constituie un punct de vedere „generalist şi evaziv” iar nu avizul la care este îndreptăţit potrivii legislaţiei în vigoare, ceea ce, în opinia reclamantului echivalează cu un refuz nejustificat de a soluţiona cererea.
La plângerea prealabilă înregistrată la data de 12 noiembrie 2012, i s-a răspuns că pe terenul în speţă nu se poate construi, deoarece este situat pe traseul autostrăzii Bucureşti - Braşov şi în zona de protecţie a acesteia, pârâta invocând prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
În aceste condiţii, reclamantul a apreciat că a suferit o pagubă în valoare de 2.195.000 euro, reprezentând preţul pe care nu-l poate încasa din vânzarea terenului, deoarece singura obligaţie din cele asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 08 mai 2012 de notarul public S.T., pe care nu a putut să o îndeplinească, este obţinerea avizului C.N.A.D.N.R., din cauza refuzului nejustificat al pârâtei de a-l emite.
În egală măsură, reclamantul a susţinut că a suferit şi un prejudiciu moral, întrucât, deşi a respectat hotărârile judecătoreşti şi a acţionat cu bună - credinţă, a fost pus în situaţia de a nu-şi putea onora obligaţiile contractuale şi este expus riscului iminent de a fi executat silit de către bancă, ceea ce îi afectează negativ imaginea şi reputaţia în afaceri, dar constituie totodată un puternic şi constant factor de stres, care îi dăunează grav sănătăţii.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenţie în interes propriu de către M.C., cerere admisă în principiu în şedinţa publică din 26 februarie 2013.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă odată cu înaintarea actelor care au stat la baza exprimării refuzului de emitere a avizului, prin adresa însoţitoare a acestora, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, reiterând răspunsul la plângerea prealabilă.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 1439 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.M. şi intervenienta în interesul reclamantului, M.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA; a obligat pârâta să emită avizul conform certificatului de urbanism din 20 iulie 2012 şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind daunele materiale şi morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 20 iulie 2012, reclamantul a solicitat pârâtei emiterea unui aviz pentru împrejmuire teren şi construire centrală termică/electrică, pe terenul în suprafaţă de 6.020,68 mp, C.F., situat în intravilanul oraşului Voluntari, jud. Ilfov.
Prin adresa din 04 septembrie 2012, pârâta a răspuns reclamantului că, în urma suprapunerii coordonatelor Stereo cu cele din cadrul proiectului de construcţie a autostrăzii Bucureşti-Braşov, s-a constatat că o parte din teren se află pe traseul autostrăzii şi în zona de protecţie a acesteia.
Din examinarea documentelor depuse de pârâtă la dosar, prima instanţă a constatat că nu există nicio dovadă concludentă din care să reiasă realitatea celor afirmate de pârâtă, toate afirmaţiile acesteia având un caracter general, aşa cum în mod corect a susţinut reclamantul.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că în cazul reclamantului s-ar fi declanşat vreo procedură de expropriere, astfel încât nu pot fi reţinute afirmaţiile pârâtei, în sensul că o parte din teren s-ar afla pe traseul autostrăzii, în acest sens fiind relevantă decizia civilă depusă de reclamant la dosar, din care reiese că terenul în discuţie nu a fost expropriat, aflându-se în continuare în proprietatea sa.
În acest context, prima instanţă a constatat că refuzul pârâtei de a emite avizul solicitat de reclamant are caracter nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis primul capăt din cererea introductivă.
Cererile privind acordarea daunelor materiale şi morale solicitate de reclamant au fost respinse ca neîntemeiate, prima instanţă reţinând, pe de-o parte, că nu există nicio legătură de cauzalitate între refuzul pârâtei de a emite avizul şi creditul contractat de reclamant, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a probat niciunul din prejudiciile morale pe care le pretinde.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel au formulat recurs toate părţile, invocând în drept acelaşi temei, respectiv dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
3.1. Recursul declarat de reclamantul M.M. și intervenienta M.C.
Cei doi recurenţi critică soluţia primei instanţe în privinţa modului în care a fost soluţionat capătul de cerere referitor la despăgubiri. Recurenţii au arătat că în mod eronat nu s-a reţinut legătura de cauzalitate care există între refuzul exprimat de pârâtă şi paguba în cuantum de 2.195.000 euro, reprezentând preţul pe care trebuiau să îl încaseze din vânzarea terenului, la care se adaugă dobânda pe care au achitat-o B.R.D. din cauza imposibilităţii rambursării creditului. Şi în plan moral recurentul M.M. se consideră prejudiciat, fiindu-i afectate negativ imaginea şi reputaţia în afaceri.
3.2. Recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA.
În recursul său, C.N.A.D.N.R. SA critică modul în care curtea de apel a aplicat dispoziţiile art. 46 din O.G. nr. 43/1997 şi O.M.T. nr. 622/2003, reiterând argumentele potrivit cărora deşi la momentul introducerii acţiunii de către reclamant procedurile de expropriere erau suspendate pentru lipsă de fonduri, conform adresei M.F.P. înregistrată la 19 septembrie 2012, nu se putea emite avizul solicitat, terenurile aflându-se pe traseul autostrăzii A3 Bucureşti - Ploieşti şi în zona de protecţie a acesteia.
A mai arătat că după pronunţarea sentinţei, în şedinţa de Guvern din data de 12 iunie 2013 a fost adoptată H.G. nr. 381/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti”.
4. Apărările formulate de părţi
Prin întâmpinările formulate s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea adversă.
În esenţă, recurenţii M.M. au învederat că într-un litigiu anterior, Dosar nr. 42388/3/2008, s-a statuat irevocabil că terenul în cauză nu este supus vreunei proceduri de expropriere. Cu toate acestea, în mod nejustificat, intimata a refuzat emiterea avizului iar această constatare este întărită de emiterea H.G. nr. 377/2013, care nu exista la momentul pronunţării sentinţei.
Chiar şi în ipoteza în care nu s-ar mai impune emiterea avizului solicitat, daunele pretinse trebuie acordate, susţin recurenţii, fiind evidentă legătura de cauzalitate între refuzul eliberării acestuia şi paguba suferită.
La rândul său C.N.A.D.N.R. SA, prin întâmpinare, a arătat că nu îi sunt opozabile clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare pe care recurenţii l-au încheiat cu o terţă persoană, cu atât mai mult cu cât acestea vizează condiţii incerte şi viitoare şi li se opune un interes public al statului.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii judiciare cu care recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ vizează constatarea refuzului nejustificat al recurentei-pârâte C.N.A.D.N.R. SA de a emite un aviz şi, corelativ, obligarea la emiterea acestuia, precum şi repararea prejudiciului de natură materială (2.195.000 euro plus dobânda achitată B.R.D. în contul unui credit contractat anterior) şi morală (cuantum neprecizat).
După cum rezultă din prezentarea de la pct. 2 al acestor considerente, curtea de apel a apreciat că refuzul exprimat de compania naţională are caracter nejustificat întrucât din înscrisurile depuse de aceasta nu rezultă că s-ar fi declanşat vreo procedură de expropriere care să afecteze terenurile proprietatea reclamantului şi intervenientei accesorii.
Într-adevăr, în cuprinsul documentaţiei depuse la dosar de C.N.A.D.N.R. SA conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, la judecata în primă instanţă se face trimitere la un plan tehnic şi de situaţie elaborat de constructorul J.V. P.T.S., potrivit căruia „lotul se află situat pe traseul Autostrăzii Bucureşti - Braşov şi în zona de protecţie a acesteia”, însă nu se face nicio referire la stadiul procedurii de expropriere, în contextul în care coridorul de expropriere a suferit modificări care au fost sursa unor litigii anterioare promovate de acelaşi reclamant.
Cu toate acestea, după pronunţarea sentinţei de către curtea de apel, la data de 25 iunie 2013, s-a publicat în M. Of. H.G. nr. 377 din 12 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti" care aprobă completarea amplasamentului lucrării de utilitate publică potrivit hărţii topografice din anexa nr. 2 (art. 2) şi, totodată, aprobă declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe acelaşi amplasament (art. 3), recurenţii M.M.fiind individualizaţi ca proprietari ai terenurilor cu numerele cadastrale, ce figurează la poz. 80429 - 80431 din Anexa nr. 1 a H.G.
Ca urmare, apare ca fiind fondată apărarea C.N.A.D.N.R. SA, reiterată ca motiv de recurs, potrivit căreia nu putea emite avizul pentru lucrarea „împrejmuire teren şi construire centrală termică/electrică” întrucât terenul proprietatea solicitanţilor era vizat de expropriere, apărare confirmată practic prin actul de autoritate analizat anterior.
Este reală susţinerea recurenţilor M.M. că autorităţile (centrale şi locale) implicate în procedura de expropriere au avut o poziţie oscilantă în privinţa traseului autostrăzii, ceea ce a generat litigii anterioare. S-a statuat cu caracter irevocabil că hotărârea de revocare a despăgubirilor nr. 41 bis emisă la 24 aprilie 2009 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 este legală pentru că nu a (mai) operat exproprierea, fiind modificat trasul iniţial al lucrării de interes public (Decizia nr. 2027 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), ca şi faptul că recurenţilor M.M. nu li se cuvin despăgubiri pentru că „intenţia de expropriere din 2008” deşi notată în cartea funciară nu a fost finalizată, „neoperând transferul dreptului de proprietate şi neplătindu-se o despăgubire prealabilă” (Decizia nr. 2586 din 14 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a I civilă şi de proprietate intelectuală).
Acest context nu poate conduce la concluzia că refuzul emiterii avizului solicitat la data de 20 iulie 2012 ar fi nejustificat pentru că nu s-a dovedit un element esenţial al acestui concept, şi anume excesul de putere al companiei naţionale (art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004).
Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă împrejurarea că în chiar cuprinsul certificatului de urbanism din 20 iulie 2012, de care recurenţii M.M. s-au prevalat în cererea de eliberare a avizului, la pct. 1 Regimul juridic s-a stipulat că „imobilul teren este afectat de traseul propus al autostrăzii Bucureşti - Braşov”, confirmându-se, o dată în plus, că noua soluţie tehnică (noul coridor al autostrăzii) era deja cunoscută de autoritatea locală, Primăria Oraşului Voluntari.
Cum în materia contenciosului administrativ cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale nu are o existenţă de-sine-stătătoare (art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), acordarea acestora depinzând în mod necesar de anularea actului administrativ nelegal sau de constatarea refuzului nejustificat, Înalta Curte reţine că toate criticile formulate în această privinţă sunt nefondate.
În fine, fără a nega existenţa unor inconveniente şi chiar a unor prejudicii materiale şi morale suferite de persoanele vizate de expropriere, generate de modul în care autorităţile implicate în procedura reglementată de art. 5 - 8, 31 şi 32 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, au gestionat aspectele legate de traseul autostrăzii Bucureşti - Braşov, Înalta Curte remarcă alegerea unei căi procedurale inadecvate, care nu permite tranşarea aspectelor învederate, în lipsa unor legături de cauzalitate cu refuzul exprimat de C.N.A.D.N.R. SA.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA şi se va modifica sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Totodată se va respinge recursul declarat de M.M. și M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 1439 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Respinge recursul declarat de M.M. și M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7163/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7174/2013. Contencios → |
|---|
