ICCJ. Decizia nr. 7162/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7162/2013
Dosar nr. 15445/3/2013
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, în Dosar nr. 10646/2/2011 reclamantul E.G.F.H. a chemat in judecata pe pârâţii M.A.I., I.G.J.R. şi D.G.J. B. solicitând instanţei să se dispună nulitatea măsurii punerii la dispoziţie începând cu 15 iunie 2011, nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii in rezerva, respective examinarea orala denumita,,interviu” in vederea accesării funcţiilor vacante, nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.J.M.B. si repunerea în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere in rezerva din 14 septembrie 2011, atât in ce priveşte repunerea in funcţia deţinută anterior, respective subofiţer operativ principal, dar si a drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferenţa norma de hrana, norma de echipare, solda de grad şi funcţie, diferenţa de solda de 25% reţinută pe perioada determinată, care ulterior a fost reţinută pe perioada nedeterminata, de la data trecerii in rezerva şi pana la reîncadrarea efectiva.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut calitatea de cadru militar activ, subofițer operativ principal, specialitatea luptător, în cadrul D.G.J.M.B., Detașamentul X, Batalion Y, gradul de subofițer și a fost pus la dispoziție, ulterior trecut în rezervă în temeiul dispoz. art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, conform ordinului comandantului unității, în prezent deţinând calitatea de militar în rezervă.
Prin sentința civila nr. 1310 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenta materiala a instanţei, cauza fiind declinata, spre competentă soluționare Tribunalului București, secţia a IX-a contencios administrativ si fiscal, cu motivarea că în speță sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoz. art. 109 din Legea nr. 188/1999 ce au în vedere raportul de serviciu al funcționarului public.
Având în vedere cererea completatoare formulată de reclamant, Tribunalul Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 16 aprilie 2013 a dispus disjungerea cererii completatoare/precizatoare a acţiunii introductive, ce vizează anularea Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011 şi anularea absolută a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, fiind format Dosarul nr. 15445/3/2013.
Prin sentința nr. 2076 din 16 aprilie 2013 Tribunalul București a admis excepția de necompetență și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că în cauză se contestă acte administrative - ordine - emise de autorități centrale ale statului, în speță M.A.I. și I.G.J.R.
Prin sentința nr. 2368 din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că potrivit dispoziţiilor art. art. 109 din Legea nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea nr. 2/2013, competenţa de soluţionare a cererilor de anulare a actului administrativ de modificare sau de încetare a raportului de serviciu al funcţionarului public aparţine tribunalului.
De asemenea, s-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că reclamantul a solicitat prin cererea inițială de chemare în judecată și anularea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu, emis de o autoritate locală, astfel că în temeiul art. 4 din Legea nr. 2/2013, competența revine Tribunalului București.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
În cauză instanţa mai întâi investită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată prin cererea introductivă şi prin cea precizatoare/completatoare, cu patru capete care vizează anularea unor acte administrative, precum şi cu un al cincilea capăt care vizează restabilirea situaţiei anterioare.
Având în vedere că, în cauză, este necontestat, că Ordinul din 2011 a fost emis de M.A.I., iar Ordinul din 2011 a fost emis de şeful I.G.J.R., autorităţi publice centrale şi ţinând seama de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti în ce priveşte soluţionarea capetelor de cerere vizând aceste două ordine.
De asemenea, este necontestat că reclamantul are calitatea de cadru militar, situaţia sa juridică/raportul juridic dedus judecăţii fiind supus regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, ale cărei dispoziţii au şi fost invocate ca temei legal al acţiunii.
Prin urmare dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013IV din Legea nr. 2/2013 invocate de către Curtea de apel, nu sunt aplicabile în cauză, actul normativ aplicabil în cauză fiind Legea nr. 80/1995.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul E.G.F.H. în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.G.J.R. şi D.G.J.M.B. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7161/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7163/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
