ICCJ. Decizia nr. 7174/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7174/2013
Dosar nr. 656/35/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 27 decembrie 2011, reclamanta U.A.T. Judeţul Satu-Mare, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 35/2011 emisă de pârât prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 3 octombrie 2011, privind contractul de finanţare din 11 aprilie 2009, „Modernizarea infrastructurii judeţene în judeţul Satu Mare - D.J. 109 L Negreşti - Oaş - Turţ” precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 35/2011 emisă de pârât.
Cererea de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca nefondată, prin încheierea de şedinţă din data de 20 februarie 2011.
La data de 9 martie 2012 reclamanta a formulat precizare la acţiune în sensul că solicită anularea Deciziei nr. 35/2011, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, încheiate la data de 26 septembrie 2011 precum şi obligarea pârâtului M.D.R.T. la restituirea sumei de 342.956,29 lei reprezentând corecţii financiare stabilite prin decizia atacată, sumă achitată de către reclamantă prin O.P. din data de 21 decembrie 2011.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 176/CA din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamanta U.A.T. Judeţul Satu-Mare în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. şi în consecinţă:
-A fost anulată Decizia nr. 35/2011 emisă de pârât, a fost admisă contestaţia formulată de reclamantă, fiind anulată nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, încheiate la data de 26 septembrie 2011, privind contractul de finanţare din 11 aprilie 2009.
De asemenea, pârâtul M.D.R.T. a fost obligat să restituie reclamantei suma de 342.956,29 lei, reprezentând corecţii financiare stabilite prin actul administrativ atacat, sumă achitată de reclamantă cu O.P. 1405 din data de 21 noiembrie 2011.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta U.A.T. Judeţul Satu-Mare nu a încălcat principiul transparenţei în procedura de licitaţie deschisă pentru atribuirea contractului de lucrări, având ca obiect „Modernizarea infrastructurii judeţene în judeţul Satu Mare - D.J. 109 L Negreşti - Oaş - Turţ”.
Astfel, anunţul de participare din 1 iulie 2009 a fost verificat de A.N.R.M.A.P., iar cerinţa cu privire la limitarea subcontractării a fost adusă la cunoştinţa tuturor operatorilor economici.
Impunerea de către autoritatea contractantă a unei limitări a părţii subcontractante, în speţă 30%, reprezintă o măsură de garanţie pentru a evita situaţia în care contractul este încheiat cu ofertantul câştigător, care îndeplineşte toate condiţiile cuprinse în documentaţia de atribuire, iar lucrarea în sine este executată de agenţi economici cu privire la care nu se cunoaşte dacă îndeplinesc sau nu criteriile de calificare stabilite pentru ofertanţi, mai ales că prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 înlătură posibilitatea autorităţii contractante de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare de către eventualii subcontractanţi. Câtă vreme chiar art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 limitează posibilitatea subcontractării, chiar dacă nu se stabileşte cât anume, instanţa a apreciat că stabilirea părţii subcontractate de către autoritatea contractantă nu restricţionează participarea la procedura de atribuire, nefiind încălcate prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 şi nici ale art. 175 din O.U.G. nr. 34/2006.
Autoritatea contractantă a arătat prin punctul de vedere exprimat în adresa din 23 septembrie 2011 şi în contestaţia formulată, motivul pentru care a înţeles să introducă astfel de cerinţe, respectiv acela de eliminare a riscurilor suplimentare în execuţia contractului, riscuri legate de calitate, ritmul şi profesionalismul executării lucrării. Mai mult, în punctul de vedere exprimat de A.N.R.M.A.P., prin adresa din 3 octombrie 2011, se arată că limitarea subcontractării de către autoritatea contractantă este posibilă, atâta timp cât nu se pot impune criterii de calificare pentru subcontractanţi.
Pentru motivele expuse, instanţa a apreciat ca fiind nelegale actele administrative atacate iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost admisă acţiunea precizată, fiind anulată Decizia nr. 35/2011, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind contractul de finanţare din 11 aprilie 2009, pârâtul fiind obligat să restituie către reclamantă suma de 342.956,29 lei, reprezentând corecţii financiare stabilite prin actul administrativ atacat sumă achitată de reclamantă cu O.P. din 21 decembrie 2001.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei arătate, a formulat recurs pârâtul M.D.R.T. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta prezintă pe larg situaţia de fapt expusă şi prin întâmpinare formulată în primul ciclu procesual, concluzionând că hotărârea recurată este insuficient motivată în sens juridic, nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 161 alin. (1) C. proc. civ. fiind încălcate şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.
Constatările instanţei de fond sunt eronate iar pentru acceptarea de către A.N.R.M.A.P. a anunţului transmis pentru publicare în S.E.A.P. trebuie să se reţină că verificările făcute de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului au altă bază legală decât „controlul” exercitat de A.N.R.M.A.P. la publicare în S.E.A.P.. Invocarea trunchiată a art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006 este lipsită de substanţă, întrucât acelaşi articol, la alin. (2) arată că „Nedetectarea erorilor prevăzute la alin. (22) în procesul de verificare nu afectează dreptul A.N.R.M.A.P. de a sancţiona, pe parcursul activităţii de supraveghere faptele prevăzute de art. 293”.
De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere nici prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale.
Constatarea instanţei, în sensul că nu a fost încălcat principiul transparenţei, este eronată în condiţiile în care U.A.T.J. Satu Mare nu a precizat, în anunţul de participare din 1 iulie 2009, nicio informaţie în legătură cu impunerea unui procent de subcontractare de 30%.
În legătură cu „corectitudinea” impunerii unei limitări a părţii subcontractante la 30%, trebuie să se reţină că reclamanta nu a demonstrat faptul că subcontractarea lucrărilor în proporţia menţionată reprezintă o măsură asiguratorie în sensul că executantul lucrărilor, va avea capacitatea să finalizeze în termen util şi la standarde ridicate, neputând să motiveze de ce a ales procentul arătat şi de ce nu un procent mai mare sau mai mic.
Este adevărat că actele normative nu exclud posibilitatea pentru autoritatea contractantă să limiteze subcontractarea pentru executarea unor anumite lucrări esenţiale - dar limitarea subcontractării este o situaţie de excepţie ce trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite de legiuitor - să justifice, să motiveze de ce a stabilit procentul de subcontractare, lucru pe care nu l-a făcut.
Intimata - U.A.T. Judeţul Satu-Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în condiţiile în care nu a fost motivat în drept, iar pe fondul cauzei, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Prin notele scrise, depuse la dosar la data de 6 noiembrie 2013 recurentul M.D.R.A.P. a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamanta U.A.T. Judeţul Satu-Mare, având în vedere că la data de 2 august 2013 a intrat în vigoare O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal – bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiar aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, act normativ în temeiul căreia intimata - reclamantă a solicitat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare, cerere fiind aprobată.
Astfel prin Nota din 29 octombrie 2013 şi O.P. din 24 octombrie 2013, recurenta - pârâtă a restituit toate sumele consemnate, iar intimata - reclamantă nu mai justifică un interes practic în promovarea acţiunii.
Intimata - reclamantă, prin adresa depusă la dosar la data de 8 noiembrie 2013 confirmă că intimata - recurentă a restituit suma de 342.956,29 lei reprezentând corecţii financiare stabilite prin Nota de constatarea din 3 octombrie 2011, privind contractul de finanţare din 11 aprilie 2009.
Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. va analiza cu prioritate cele două excepţii invocate de părţi în această fază procesuală.
Excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. nu poate fi reţinută, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Rezultă că pentru a fi validă din punct de vedere juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.
Dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că atunci când dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs va examina hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv, sancţiunea nulităţii nefiind incidentă chiar dacă temeiul de drept al recursului nu a fost indicat.
Astfel, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nemotivare şi pentru interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motive ce pot fi încadrate în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu trebuie omise nici dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., invocate de recurentă, ceea ce conferă instanţei dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, ceea ce înseamnă - temeinicia şi legalitatea - fără a fi limitată la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 3021 lit. c) raportat la art. 306 alin. (3) şi 3041 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată de intimata U.A.T. Judeţul Satu-Mare nu poate fi reţinută.
Nici excepţia lipsei de interes, din perspectiva caracterului actual, invocată de M.D.R.T. nu este incidentă în cauză, în condiţiile în care intimata - reclamantă a justificat interes la momentul promovării acţiunii, iar interesul de a acţiona în justiţie se consideră că există şi a devenit actual în momentul încălcării dreptului.
Pe fondul cauzei, examinând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, actele şi lucrările dosarului dar şi din perspectiva prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate sau netemeinicie de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârilor pronunţate de prima instanţă.
Primul motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii „în sens juridic”, motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate indirect de recurentă prin motivele de recurs şi încadrate de instanţă în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţele dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt şi drept esenţiale în cauză, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, iar susţinerea recurentului în sensul că „hotărârea este insuficient motivată în sens juridic” nu poate fi reţinută.
Este evident că instanţa de fond a avut în vedere susţinerile ambelor părţi, a analizat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută de considerente, arătând pe larg de ce introducerea cerinţei privind limitarea subcontractării nu contravine prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006.
Este adevărat că art. 6 din C.E.D.O., arătat de recurent, implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, dar hotărârea atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., exercitarea controlului judiciar fiind posibilă, împrejurare ce nu justifică casarea cu trimitere, solicitată de recurent, motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nefiind incidente în cauză.
Nici motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în condiţiile în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente raportate la situaţia de fapt reţinută.
Astfel, intimata - reclamantă U.A.T. Judeţul Satu-Mare în calitate de autoritate contractantă a iniţiat în cursul anului 2009 o procedură de licitaţie deschisă pentru atribuirea contractului de lucrări având ca obiect „modernizarea infrastructurii judeţene în Judeţul Satu Mare - D.J. 109L Negreşti - Oaş - Turţ”, procedură organizată în raport de O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 926/2006.
La data de 26 august 2011 a fost încheiată, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind contractul de finanţare din 11 aprilie 2009, „Modernizarea infrastructurii judeţene în judeţul Satu Mare - D.J. 109 L Negreşti - Oaş - Turţ”, prin care s-a reţinut de recurenta pârâtă că Autoritatea contractantă - nu a precizat în anunţul de participare din 1 iulie 2009, nici o informaţie în legătură cu impunerea unui procent de subcontractare de 30%, astfel că cerinţa cuprinsă la pct. V4.4. din Capitolul Criterii de calificare şi selecţie, Capacitate tehnică şi profesională, Informaţii privind subcontractanţii, contravin prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006, motiv pentru care se impun a fi aplicate corecţii financiare de 25% conform art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, debitul datorat în urma aplicării corecţiei fiind de 342.956,29 lei, debit compus din: a) 244 747,43 lei bugetul Uniunii Europene - F.E.D.R.; b) 32.538,67 bugetul naţional; c) 65.670,19 lei TVA.
Împotriva Notei de constatare menţionate, a formulat contestaţie Autoritatea contractantă, contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 35/2011.
Potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data anunţului de participare din 1 iulie 2009 „A.N.R.M.A.P. valorifică fiecare anunţ emis de către autoritatea contractantă pentru publicarea în S.E.A.P., în măsura în care anunţul respectiv este în legătură cu aplicarea procedurii de atribuire a unui contract cu o valoare estimată mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 (…).”
Anunţul de participare din 1 iulie 2009 a fost verificat de A.N.R.M.A.P., cerinţa subcontractării fiind precizată în Fişa de date a achiziţiei, la pct. V.4, fiind astfel adusă la cunoştinţa operatorilor economici documentaţia de atribuire fiind publicată, putând fi accesată de operatorii economici interesaţi fără a se putea reţine încălcarea principiului transparenţei.
Art. 25 din Directiva nr. 2004/18/EC conţine prevederi privind subcontractarea contractelor de achiziţie publică, Directiva fiind transpusă în legislaţia naţională prin prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevăd dreptul operatorului de a subcontracta o parte din contractul respectiv, astfel că cerinţa impusă de intimată - o limită de 30% a părţii subcontractante - nu contravine dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006, aspect reţinut corect de instanţa de fond.
Nu poate fi reţinută critica recurentei în sensul că intimata - reclamantă nu a demonstrat faptul că subcontractarea lucrărilor în proporţie de mai puţin de 30% reprezintă o măsură asiguratorie având în vedere motivele expuse pe larg în adresa din 2011 (fila 86 - 91) emisă de intimată şi neavută în vedere de recurentă.
Este evident că atât legislaţia europeană prin Directiva nr. 2004/18/EC, cât şi legislaţia naţională prevăzută în O.U.G. nr. 34/2006, nu exclud posibilitatea pentru autoritatea contractantă de a limita subcontractarea pentru executarea unor părţi din contractele de achiziţie publică cu condiţia însă, ca limitarea subcontractării să fie determinată de faptul că autoritatea contractantă se afla în imposibilitate de a verifica criteriile de calificare pentru subcontractare.
Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi de către A.N.R.M.A.P. prin adresa din 2011 (fila 44 - 46 dosar fond) fiind menţionată şi Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazul C - 314/01 Siemens şi Arge Telekom.
Ca urmare, impunerea de către Autoritatea contractantă a unui procent ce poate fi subcontractat nu contravine dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, scopul impunerii cerinţei fiind arătat şi justificat în adresa din 2011.
Intimata nu a încălcat dreptul ofertanţilor de a subcontracta, ci a stabilit limita părţii din contract ce poate face obiectul subcontractării, având în vedere că autoritatea contractantă nu are posibilitatea legală de a verifica capacitatea tehnică şi economică a eventualilor subcontractanţi, iar impunerea unor condiţii în sarcina acestora este interzisă de dispoziţiile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.
Concluzionând, se reţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu a fost încălcat principiul transparenţei, documentaţia de atribuire fiind publicată, putând fi accesată efectiv de operatorii interesaţi, anunţul de participare ddin 2009 a fost verificat de A.N.R.M.A.P., iar în documentaţia de atribuire la pct. V.4. din Fişa de atribuire a fost precizată limitarea subcontractării.
De asemenea, au fost interpretate corect dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 în condiţiile în care aceste dispoziţii oferă posibilitatea ofertantului de a subcontracta o parte din contract, precum şi dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 şi art. 178 alin. (1) din O.G. nr. 34/2006 vizând justificarea - de către autoritatea contractantă a cerinţei prin care s-a stabilit o limită a procentului de subcontractare.
În privinţa cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi va obliga recurentul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
În această apreciere au fost avute în vedere atât dispoziţiile legale invocate, realitatea acestor cheltuieli cât şi caracterul rezonabil al acestora în raport de munca prestată - respectiv întâmpinare.
Este de menţionat faptul că stabilirea cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu stânjeneşte executarea contractului de asistenţă juridică, întrucât se micşorează cuantumul cheltuielilor de judecată fără ca raportului juridic generat din încheierea contractului de asistenţă să i se aducă atingere în privinţa integralităţii lui.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în raport de situaţia de fapt, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva sentinţei nr. 176 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul M.D.R.A.P. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă U.A.T. Judeţul Satu Mare, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7171/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7175/2013. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
