ICCJ. Decizia nr. 7167/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7167/2013
Dosar nr. 11146/2/2011
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul M.R.I. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 şi suspendarea executării acestuia.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare atacat pârâta a constatat faptul că, pe perioada exercitării funcţiei de viceprimar, respectiv 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică.
În opinia reclamantului, actul administrativ aflat în discuţie este nelegal, pe de o parte, întrucât Legea nr. 176/2010 nu putea fi aplicată retroactiv la o situaţie de fapt din perioada 2008 - 2009, astfel că acest act normativ nu poate constitui temei de drept pentru analiza situaţiei sale de incompatibilitate.
Pe de altă parte, interpretarea dată de pârâtă textelor legale incidente în cauză este restrictivă şi nu ţine seama de spiritul legii, mai precis acela de a împiedica demnitarul public să se folosească de autoritatea funcţiei pe care o deţine pentru a obţine beneficii în calitate de comerciant persoană fizică.
Referitor la cererea de suspendare a actului contestat, reclamantul a arătat că deţine în continuare calitatea de consilier local, iar existenţa raportului de evaluare îl poate împiedica să exercite demnităţi publice sau o funcţie electivă.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Sentinţa nr. 1794 din 13 martie 2012, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Raportul de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că reclamantul M.R.I. s-a aflat, în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică, încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii este nefondat, deoarece Legea nr. 176/2010 instituie proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, conferind Agenţiei Naţionale de Integritate, printre alte atribuţii, şi pe aceea de a stabili starea de incompatibilitatea a persoanelor ce ocupă astfel de funcţii sau demnităţi, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane.
Incompatibilitatea reţinută în sarcina reclamantului este prevăzută de Legea nr. 161/2003, normele de drept material incidente în cauză fiind, aşadar, anterioare perioadei pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate.
Sesizarea depusă de Prefectul Judeţului Călăraşi cu privire la starea de incompatibilitate a reclamantului, înregistrată la Agenţia Naţională de Integritate la data de 27 mai 2011, a fost instrumentată în conformitate cu legea în vigoare atât la data formulării acesteia, cât şi pe parcursul verificărilor.
Nici cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de reclamant nu este fondat, în condiţiile în care, pentru constatarea stării de incompatibilitate, este irelevantă împrejurarea că persoana care a deţinut simultan funcţiile sau calităţile incompatibile potrivit legii nu a obţinut efectiv beneficii şi nu s-a folosit în acest scop de funcţia sau demnitatea publică ocupată, căci incompatibilităţile sunt reglementate tocmai pentru a preveni conflictul de interese.
3. Recursul declarat de reclamantul M.R.I.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a prezentat conţinutul raportului de evaluare contestat şi a susţinut faptul că autoritatea intimată şi prima instanţă au dat o interpretare extrem de restrictivă şi, prin urmare, nelegală cadrului normativ aplicabil în speţă.
În concepţia recurentului, interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 nu trebuie să fie rigidă, în sensul că simpla deţinere a demnităţii publice şi a calităţii de comerciant nu poate constitui de jure stare de incompatibilitate.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă faptul că, în perioada supusă analizei, persoana fizică autorizată nu a avut niciun fel de activitate comercială şi, pe cale de consecinţă, niciun fel de venit.
Simplul fapt că nu s-a operat radierea de la Oficiul Registrului Comerţului nu poate constitui o încălcare a dispoziţiilor legale anterior enunţate.
3. Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Integritate
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele prezentate la dosar ICCJ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 128447/G/II din 14 decembrie 2011 întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate.
Curtea de apel a respins acţiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că actul administrativ dedus judecăţii este legal.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Critica referitoare la greşita aplicare a procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 la conflictul de interese existent în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, anterior apariţiei acestei legi este nefondată.
Pentru dezlegarea acestei probleme de drept prezintă relevanţă juridică dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: „Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.”
În speţa de faţă, în baza dispoziţiei normative anterior citate, intimata a evaluat activitatea desfăşurată de către recurent în perioada 19 iunie 2008 (data validării mandatului de consilier local) - 16 noiembrie 2011 (data întocmirii de către Primăria municipiului Călăraşi a Adresei nr. 51993/2011).
Potrivit prevederilor art. 80 al capitolului 3, secţiunea 1 (incompatibilităţi) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile cuprinse în acest titlu al legii.
Conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.
În raportul de evaluare dedus judecăţii, intimata a reţinut faptul că recurentul a încălcat normele mai sus arătate, deoarece, în perioada 19 iunie 2008 - 29 ianuarie 2009, a deţinut atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică.
Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe pe aspectul dedus judecăţii: cazul de incompatibilitate este prevăzut de Legea nr. 161/2003, act normativ anterior perioadei pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul.
În plus, trebuie evidenţiat şi faptul că Legea nr. 176/2010 cuprinde norme de procedură de imediată aplicare.
În consecinţă, în cauza de faţă nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii, ci s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, conform cărora: „verificările aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a legii continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.”
1.2. Critica referitoare la reţinerea greşită a stării de incompatibilitate este nefondată.
Astfel, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu prezintă nicio relevanţă susţinerea reclamantului în sensul că nu a obţinut, în perioada analizată, niciun venit urmare a deţinerii calităţii de comerciant persoană fizică şi, ca atare, nu s-a folosit în acest scop de funcţia publică ocupată.
Într-adevăr, singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile.
Aşadar, este lipsit de importanţă juridică faptul că recurentul nu a desfăşurat efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcţia de viceprimar, atâta timp cât a continuat să deţină calitatea respectivă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.R.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1794 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7165/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 7133/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
