ICCJ. Decizia nr. 7165/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7165/2013
Dosar nr. 881/57/2011
Şedinţa de la 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 378/2011 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC D.D. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (MADR - APDRP), având ca obiect procesul-verbal de constatare - titlu de creanţă şi titlu executor, încheiat la 7 decembrie 2010 emis de APDRP, cu exonerarea reclamantei de la plata sumei de 4.061.775,19 RON, precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal amintit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că între
Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (fosta Agenţie SAPARD), în calitate de Autoritate Contractantă şi SC D.D. SRL, în calitate de Beneficiar s-a încheiat Contractul nr. C1.1128152200011 din 1 septembrie 2004 având ca obiect construirea unui abator mixt de porcine şi bovine şi fabrică din produse de carne „R." din localitatea Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara. Contractul de finanţare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.
S-a că în urma investigaţiilor efectuate cu privire la proiectul SAPARD al societăţii Oficiul European de Luptă Antifraudă - OLAF a constatat că dintre ofertele pentru achiziţia de utilaje şi echipamente tehnologice pentru abatorizare şi tranşare destinate abatorului de porcine şi bovine doar oferta companiei B. SRL, este autentică, dar cu oarecare umflare a preţurilor.
Referitor la oferta companiei italiene L.A.M. SRL care se presupune că a ofertat compania SC D.D. SRL pentru furnizarea de echipament, s-a concluzionat că această este neautentică, întrucât din verificările OLAF s-a reţinut că reprezentantul L.A.M. SRL a afirmat că, firma sa nu a avut legături de afaceri cu firmele româneşti.
De asemenea, referitor la oferta de furnizare echipamente pusă la dispoziţie de CEIR, s-a concluzionat că şi această oferta, este neautentică, prin urmare din dovezile obţinute în urma controalelor, Oficiul European de Luptă Antifraudă a constatat că solicitantul de fonduri SAPARD, SC D.D. SRL, a prezentat oferte care erau fie neautentice, fie obţinute de firma câştigătoare a licitaţiei.
Curtea a mai reţinut că neregularităţile constatate au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 27.395 din 13 decembrie 2010, întocmit în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 şi art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 4.061.775,19 RON la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate potrivit legislaţiei aplicabile, iar contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestui proces-verbal a fost soluţionată prin Decizia nr. 3185 din 11 februarie 2011, în sensul respingerii acesteia.
S-au constatat ca nefondate criticile reclamantei referitoare la nerespectarea dreptului la apărare, întrucât dispoziţiile art. 3 lit. o) din Normele metodologice de aplicare a O.G. 79/2003 nu instituie obligativitatea audierii beneficiarului de fonduri europene iar prevederile art. 11 alin. (2) din O.G. 79/2003 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.G. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 permit organului de control să aprecieze asupra necesităţii audierii, fapt care în speţă a fost realizat iar măsura luată a fost justificată.
Relativ la criticile privind calitatea ofertelor şi responsabilitatea analizării lor, instanţa a reţinut că argumentele reclamantei nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat.
Prin urmare, în condiţiile în care investigaţiile realizate de instituţiile specializate ale Statului Italian, la solicitarea Oficiului European de Luptă Antifraudă, au relevat în mod neechivoc faptul că ofertele L.A.M. SRL şi CEIR s-au dovedit a fi neautentice, prima instanţă a constatat că nu s-a respectat principiul liberei concurenţe, al transparenţei şi al eficienţei utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 parag. 5 din Cap. I - Prevederi Generale din Anexa IV Instrucţiuni de achiziţii din contractul de finanţare.
Totodată, Curtea de apel a reţinut că aspectul conform căruia Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul teritorial Alba Iulia a dispus, prin Ordonanţa penală din 2 martie 2011, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, reţinându-se că în cauză nu rezultă că învinuita F.M.I. şi reprezentanţii societăţilor italiene au acţionat concertat în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, prin prezentarea de înscrisuri false, nu este de natură a combate aspectele reţinute de Oficiul European de Luptă Antifraudă în procesul-verbal de constatare şi apoi în raportul final al cazului nr. 1/002484.
Cu privire la susţinerile reclamantei, potrivit cărora societatea nu poate fi culpabilă pentru valabilitatea sau nevalabilitatea unui act emis de o altă societate, prima instanţă a reţinut că faţă de obligaţiile asumate de aceasta prin contractul de finanţare şi ghidul informativ, obligaţia de diligenta presupune ca selecţia a minim trei ofertanţi să fie realizată prin studierea pieţei furnizorilor din domeniul vizat şi alegerea acelora care, pe de o parte, satisfăceau cerinţele beneficiarului în conformitate cu proiectul pe care dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte, erau independenţi şi eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de SAPARD.
În fine, instanţa a apreciat că neregula constatată încalcă şi dispoziţiile art. 4 din Secţiunea B - din Legea nr. 316/2001 potrivit cărora „Cheltuiala va fi eligibilă pentru sprijinul comunitar pentru SAPARD, dacă este în conformitate şi cu acest acord, numai în cazul în care utilizarea asistenţei SAPARD este în concordanţă cu principiile managementului financiar adecvat şi în special ale economiei şi eficienţei costurilor" iar gravitatea acesteia duce la retragerea întregului ajutor nerambursabil în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi MAFA, indiferent dacă neregula a fost săvârşită cu intenţie sau nu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC D.D. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei şi, pe fond, admiterea contestaţiei, arătând în esenţă că:
-Sentinţa pronunţată nu respectă dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa nearătând motivele pe care îşi sprijină soluţia, mai exact nefăcând trimitere la nicio probă care să-i fi format convingerea că ofertele prezentate de beneficiarul de fonduri SAPARD erau neautentice (false) şi limitându-se la a reţine că investigaţiile realizate la solicitarea OLAF au relevat în mod neechivoc asupra acestui aspect. Această motivare este contrazisă de ancheta penală efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia din care rezultă că ofertele prezentate de SC D.D. SRL sunt autentice şi că din probele administrate nu rezultă că învinuita F.M.I. şi reprezentanţa societăţilor italiene au acţionat concertat în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, prin prezentarea de înscrisuri false.
A conchis recurenta că în aceste condiţii nu se poate exercita controlul judiciar şi de aceea se impune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
- Instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând în mod greşit normele legale aplicabile în speţă şi înscrisurile depuse de reclamanţi în susţinerea acţiunii.
Judecătorul fondului s-a pronunţat asupra legalităţii procesului-verbal de constatare - titlu de creanţă şi titlu executor încheiat la data de 7 decembrie 2010 prin care APDRP a reţinut că SC D.D. SRL, solicitant de fonduri SAPARD, a prezentat oferte care fie erau neautentice, fie obţinute de firma câştigătoare a licitaţiei B.E. SRL, fără a ţine seama de accentul pe care reclamanta l-a pus permanent pe încălcarea dreptului său la apărare. Această încălcare rezultă, în opinia recurentei, în primul rând din aprecierea echipei de control (capitolul 5 lit. d)) că nu este necesară audierea beneficiarului motivat de faptul că „prezenta misiune a fost declanşată ca urmare a sesizării transmise de OLAF, instanţa cu competenţe specifice în controlul şi verificarea fondurilor comunitare”, ceea ce contravine atât dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Norma metodologică nr. 24 din octombrie 2007 cât şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la apărare al acuzatului. Or, acuzaţiile de fraudă, folosirea unor acte neautentice (false) sunt acuzaţiile penale aduse beneficiarului în sensul prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Dreptul la apărare al beneficiarului de fonduri SAPARD a fost încălcat şi prin lipsirea acestuia de a consulta documentele care au stat la baza procesului-verbal de constatare, acte care nu i-au fost comunicate nici măcar odată cu procesul-verbal.
- În procedura administrativă prealabilă nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că ofertele emise de L.A.M. SRL şi CEIR Consortile Cooperativa către SC D.D. SRL sunt neautentice.
Nici în faţa instanţei nu s-au administrat probe în acest sens, aşa încât constatările echipei de control rămân pure speculaţii, cu atât mai mult soluţia pronunţată de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba, în urma administrării unui amplu probatoriu, infirmă în totalitate acuzaţiile aduse de OLAF şi APDRP.
-Instanţa a reţinut în mod nelegal că beneficiarul de fonduri SAPARD - SC D.D. SRL - a „fraudat” în sensul prevederilor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003 bugetul general al Comunităţilor Europene, deoarece textul invocat defineşte noţiunea de fraudă ca fiind o acţiune sau o omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul Comunităţilor Europene, dacă acţiunea/inacţiunea este incriminată prin Codul Penal, Legea nr. 79/2000 sau prin alte legi speciale. În speţă, lipsind fapta incriminată de legile enumerate, lipseşte şi „frauda” invocată prin procesul-verbal de constatare.
- S-a reţinut greşit de către instanţa de fond că reclamanta nu şi-a îndeplinit „obligaţia de diligenţă” pentru selecţia a trei oferte care să provină de la furnizori independenţi.
Ofertele companiilor italiene poartă ştampila şi semnătura reprezentanţilor legali, fiind deci autentice, iar copiile certificate pentru conformitate cu originalul, depuse la dosar, dovedesc acest lucru; dacă instanţa avea dubii se putea dispune o expertiză grafologică pentru stabilirea validităţii actelor.
Prin întâmpinare, intimata APDRP a răspuns punctual criticilor formulate de recurentă, conchizând că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi că în calitatea sa de autoritate contractantă APDRP şi-a însuşit în mod integral constatările OLAF conformându-se dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1.306/2007, îndeplinindu-şi rolul de a declanşa procedura de constatare şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor constatate de Comisia Europeană.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor fundamentale pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Susţinerea recurentei că hotărârea judecătorească nu cuprinde elementele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este infirmată a considerentele sentinţei înlăuntrul cărora se regăsesc în mod evident motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei că acţiunea nu este întemeiată, precum şi motivele pentru care s-au înlăturat cereri/apărări ale părţilor.
În acelaşi timp instanţa de control judiciar observă că soluţia pronunţată îşi găseşte corespondent în probatoriul administrat la cererea părţilor, făcându-se o analiză adecvată a actelor a căror anulare s-a cerut de către reclamanta SC D.D. SRL precum şi a celor care au stat la baza emiterii lor.
Probele administrate au evidenţiat că între fosta Agenţia SAPARD - în prezent APDRP - în calitate de autoritate contractantă şi SC D.D. SRL - în calitate de beneficiar s-a încheiat la data de 1 septembrie 2004 Contractul nr. C1.1128152200011 al cărui obiect a fost construirea unui abator mixt de porcine şi bovine şi a unei fabrici de produse din carne „Retezat” în localitatea Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara.
Contractul de finanţare a fost încheiat în temeiul Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, acord care a stabilit cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului SAPARD (program special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală) stabilit prin Reglementarea Comisiei (CE) nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999.
Valoarea eligibilă a investiţiei a fost de 8.132.573,16 RON, din care 4.066.286,58 RON finanţare nerambursabilă (50%), finanţarea nerambursabilă având două componente: contribuţia financiară a Comunităţii Europene în proporţie de 75% şi contribuţia publică naţională în proporţie de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanţelor Publice conform O.U.G. nr. 63/1999.
Acţiunea în contencios administrativ formulată de SC D.D. SRL a vizat anularea Procesului-verbal de constatare încheiat de APDRP la data de 7 decembrie 2010 privind proiectul „Abator nou mixt de porcine şi bovine şi fabrică de produse din carne Retezat din localitatea Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara, beneficiar SC D.D. SRL şi a Deciziei nr. 3185 din 11 februarie 2011, prin care APDRP a respins contestaţia formulată de beneficiar împotriva procesului-verbal înainte amintit, reţinându-se în sarcina beneficiarului un debit în valoare de 4.061.775,19 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, conform prevederilor legale în vigoare.
În evaluarea legalităţii celor două acte administrative contestate, instanţa s-a raportat la toate susţinerile/apărările reclamantei, reiterate de altfel cu aceeaşi motivare şi prin cererea de recurs.
Referitor la nerespectarea dreptului la apărare al beneficiarului finanţării nerambursabile, în mod just instanţa fondului a respins această critică, remarcând că dispoziţiile art. 3 lit. o) din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, norme aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, nu instituie obligativitatea audierii beneficiarului de fonduri europene, ci se referă la elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlu de creanţă, printre care şi „menţiuni privind audierea” (lit. o), că din coroborarea art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2003 cu art. 3 din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei rezultă că organul de control apreciază asupra necesităţii audierii. În speţă, în exercitarea acestui drept de apreciere la capitolul 5 lit. d) din procesul-verbal de constatare s-a consemnat că nu a fost necesară audierea societăţii beneficiare deoarece misiunea a fost declanşată ca urmare a sesizării trimise de OLAF, instituţie cu competenţe specifice conferite de Comisia Europeană prin Regulamentele (CE, Eurotom) nr. 2988/95 şi (Eurotom, CE) nr. 2185/96 referitor la controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri.
În acest condiţii nu se pune problema încălcării de către organul constatator a dreptului la apărare, aşa cum este acesta consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În privinţa susţinerilor care privesc fondul, prima instanţă a reţinut că în perioada februarie -martie 2006 pentru achiziţia de utilaje şi echipamente tehnologice pentru abatorizare şi tranşare destinate abatorului de porcine şi bovine au fost prezentate de beneficiarul SC D.D. SRL oferte de la SC B.E. (IT), CEIR S.C.C. şi SC L.A.M. SRL, iar în urma procedurii concurenţiale contractul a fost încheiat cu SC B.E. (IT).
OLAF a solicitat GdF verificarea autenticităţii ofertelor furnizate de câteva companii italiene care au fost depuse de anumite companii româneşti în sprijinul solicitărilor de fonduri SAPARD, efectuându-se mai multe controale în Italia pentru a verifica anumite oferte de furnizare a echipamente, între acestea unele controale vizând SC B. SRL.
În data de 25 mai 2010 OLAF a demarat o anchetă cu privire la proiectul SAPARD al SC D.D. SRL.
În urma investigaţiilor efectuate s-a constatat că ofertele emise de L.A.M. SRL şi CEIR S.C.C. nu sunt autentice, detaliile privind fiecare dintre oferte fiind consemnate în actele existente la dosar şi reţinute în considerentele sentinţei.
Concluzionând că SC D.D. SRL - solicitant de fonduri SAPARD - a prezentat oferte neautentice, OLAF a emis nota de informare S/008139/1 septembrie 2010 înregistrate la APDRP cu nr. 19.307 din 10 septembrie 2010, iar această autoritate, în temeiul O.G. nr. 79/2003 şi art. 2 alin. (13) din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, a întocmit Procesul-verbal de constatare din 7 decembrie 2010 în care s-au consemnat neregularităţile constatate de OLAF.
Raportul final emis de OLAF al cazului I/002484 privind pe beneficiarul SC D.D. SRL a reconfirmat neregulile semnalate APDRP, reînnoind solicitarea de recuperare integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat.
Prin normele care reglementează gestionarea fondurilor comunitare, se stabilesc reguli extrem de riguroase în acest domeniu, tocmai dat fiind caracterul nerambursabil al acestor ajutoare financiare, astfel că nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia sancţionarea sa ar fi fost posibilă numai dacă se dovedeşte vinovăţia, sub forma intenţiei sau a neglijenţei.
Potrivit art. 5A 13 1b din Secţiunea F din Acordul de finanţare aprobat prin Legea nr. 316/2001 cu modificările şi completările ulterioare, „neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau a unui punct nejustificat de cheltuială”.
În acelaşi timp „neregula”este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
Aceeaşi ordonanţă defineşte la alin. (2) al art. 2 expresia „fraudă” ca fiind „orice acţiunea sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităţilor europene (…) incriminată prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi speciale”.
Recurenta se află în eroare atunci când susţine că s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea unei „fraude” în sensul 2 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 79/2003, în realitate, instanţa reţinând corect că în speţă este vorba de existenţa unei nereguli câtă vreme s-a stabilit fără echivoc că două dintre oferte sunt neautentice, iar în această privinţă este nerelevantă Ordonanţa penală din 2 martie 2011 de scoatere de sub urmărire penală a reprezentantului societăţii reclamante pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Aspectele reţinute în Raportul final al OLAF nu sunt invalidate de ordonanţa penală menţionată, aşa cum susţine recurenta, soluţia organului de urmărire penală având semnificaţie doar sub aspectul exonerării de răspundere penală. Chiar dacă faptele reţinute nu îmbracă elementele constitutive ale unei infracţiuni, ele se circumscriu unei nereguli.
În speţă, existenţa unei „nereguli” în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 a fost dovedită, această concluzie fiind întărită de obligaţiile asumate prin Contractul de finanţare şi anexele acestuia şi de măsura 1.1. din Ghidul Informativ privind Programul SAPARD, rezultând de aici că beneficiarului îi revine şi obligaţia de diligenţă care presupune ca selecţia a minim trei ofertanţi să fie realizată prin studierea pieţei furnizorilor în domeniul şi alegerea acelora care, pe de o parte satisfăceau cerinţele raportat la proiectul pe care beneficiarul dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte erau independenţi şi eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de SAPARD.
În mod just s-a reţinut că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 4 („Eligibilitatea cheltuielilor”) Secţiunea B din Legea nr. 316/2001.
Faţă de prevederile contractului de finanţare Anexa I (Prevederi Generale), mai exact de art. 17 alin. (1), (3) şi (4), în conformitate cu competenţele conferite APDRP prin art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, această autoritate a decis legal în privinţa retragerii întregului ajutor nerambursabil în cuantum de 4.061.775,19 RON prin Procesul-verbal de constatare din 7 decembrie 2010 care a fost menţinut prin Decizia nr. 3185 din 11 februarie 2011 emisă cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative formulate de SC D.D. SRL.
Ţinând seama de situaţia de fapt şi de drept expusă se constată că nu există motive pentru reformarea sentinţei atacate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC ”D.D.” SRL împotriva Sentinţei nr. 378/2011 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7153/2013. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 7167/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
