ICCJ. Decizia nr. 7357/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7357/2013
Dosar nr. 1423/33/2012
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.F. a solicitat, în principal, anularea hotărârii din data de 24 august 2012 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj cu consecinţa recunoaşterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să recunoască faptul că are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 1943-1945.
Motivează reclamanta că, din înscrisurile depuse şi din declaraţiile martorilor, pârâta ar fi trebuit să reţină calitatea sa de persoană îndreptăţită a beneficia de aceste drepturi, întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
2. Apărările pârâtei şi procedura derulată în faţa instanţei de fond
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. Arată că, din adeverinţa şcolară depusă reiese prezenţa reclamantei în altă localitate decât cea a refugiului.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 928 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamanta nu şi-a probat susţinerile din cererea introductivă.
Declaraţiile martorilor V.I. şi D.G., ale căror declaraţii notariale au fost depuse în susţinerea cererii, audiaţi nemijlocit de prima instanţă, nu au putut fi coroborate cu probele depuse la dosar, pentru a se reţine că familia reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice.
Astfel, nu s-a putut reţine îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru a se putea reţine calitatea de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
4. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, reclamanta A.F. a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, să se admită acţiunea.
Motivează recurenta-reclamantă că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile instituite de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1943-1945 s-a refugiat, împreună cu părinţii, din localitatea Tagsor în localităţile Sarmasel Gara, Camarasu, Mociu, Ghirisu Roman, Gadalin, judeţul Cluj, urmare a Dictatului de la Viena din 1940.
Dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege rezultă din declaraţiile martorilor V.I. şi D.G., care s-au întâlnit cu familia sa, în localitatea Gadalin, în perioada 1943-1945, şi care cunoşteau motivul refugierii lor, frica de soldaţii maghiari care au persecutat populaţia din zona Transilvaniei de Nord şi din pricina persecuţiilor de natură etnică a trupelor maghiare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În mod corect, prima instanţă a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Aspectele ce reies din declaraţiile martorilor sunt generice şi sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentului şi a familiei sale, cât şi perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.
Înalta Curte reţine că, din adeverinţa emisă de Grupul Şcolar din oraşul Sarmasu, judeţul Mureş, rezultă că reclamanta a absolvit clasa a IV-a în anul şcolar 1942-1943, urmând cursurile şcolare clasele I-IV în perioada 1939-1943, iar din declaraţia martorului D.G. reiese că acesta ar fi întâlnit familia reclamantei în primăvara anului 1941, în localitatea Gadalin, judeţul Cluj, ştiind că familia acesteia s-ar fi refugiat din localitatea Sarmasu.
Astfel, întemeiat, a reţinut instanţa de fond că mărturiile persoanelor audiate în cauză nu pot fi coroborate cu alte probe aflate la dosar astfel încât să se poată susţine cu temei că familia reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra acesteia.
Prin urmare, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.F. împotriva sentinţei civile nr. 928 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7356/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7358/2013. Contencios → |
|---|
