ICCJ. Decizia nr. 7360/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7360/2013
Dosar nr. 13764/3/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Domeniului Statului şi Secretariatul General al Guvernului, obligarea pârâţilor de a răspunde solicitării sale privind atribuirea unei suprafeţe de teren în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 341/2004 prin atribuirea unei suprafeţe de teren prin Prefectura Ilfov către Primăria Popeşti Leordeni sau primăriile limitrofe Municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător remarcat pentru fapte deosebite”, potrivit certificatului din 04 octombrie 2011, şi, deşi, în această calitate, a formulat cererea din 28 iulie 2011 prin care a solicitat Agenţiei Domeniilor Statului repartizarea unei suprafeţe de teren, adresându-se, la data de 03 iunie 2011, şi Secretariatului General al Guvernului, nu a primit niciun răspuns din partea acestora.
În drept, a invocat art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 5, 12, 13 din Legea nr. 341/2004 şi art. 39 din H.G. nr. 1421/2004.
Prin sentinţa nr. 2405 din 30 mai 2012, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5080 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins acţiunea reclamantului H.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile legale, răspunzând petiţiei reclamantului, astfel cum rezultă din adresa din 06 iunie 2011, Secretariatul General al Guvernului a înaintat petiţia reclamantului Instituţiei Prefectului Judeţului Ilfov, conform art. 61 din O.G. nr. 27/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 233/2002, reclamantul fiind încunoştinţat de acest fapt. În ce priveşte pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, aceasta a răspuns petiţiei reclamantului la data de 25 ianuarie 2011, conform adresei.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, reclamantul H.I. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi obligarea pârâtei Agenţia Domeniului Statului să-i repartizeze suprafaţa de teren, să-i respecte dreptul său legal, fără tergiversări nelimitate.
4. Apărările formulate în faţa instanţei de recurs
Intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivând, în esenţă, că recurentul se rezumă doar la a afirma că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, fără a aduce critici propriu-zise soluţiei instanţei de fond.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport de lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele menţiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor (…)”.
Motivele de nelegalitate, care pot duce la modificarea sau casarea hotărârii instanţei de fond, sunt prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Motivarea recursului presupune indicarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora recurentul solicită modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Analizând cererea de recurs, declarată în termenul prevăzut de lege, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte constată că recurentul nu invocă motive de nelegalitate, nu aduce critici, prin raportare la argumentele reţinute de instanţa de fond şi la soluţia pronunţată, rezumându-se la reiterarea petitului acţiunii.
Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că recurentul, nu numai că nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul prevăzute la art. 304 C. proc. civ., dar nu a formulat nici susţineri astfel încât să se poată reţine, cel puţin din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 306 C. proc. civ., va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de H.I. împotriva sentinţei nr. 5080 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7359/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7370/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
