ICCJ. Decizia nr. 7358/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7358/2013
Dosar nr. 1469/33/2012
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 998 din 07 septembrie 2012 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi să se constate că are calitate de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivează reclamantul că, din înscrisurile depuse şi din declaraţiile martorilor L.A. şi R.I., pârâta ar fi trebuit să reţină calitatea sa de persoană îndreptăţită a beneficia de aceste drepturi, întrucât mama sa a fost refugiată din motive etnice din comuna B.C. în comuna P. în perioada 15 iunie 1944 - 06 martie 1945.
El, născându-se la data de 05 decembrie 1944, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii.
De asemenea, precizează că surorii sale, P.A., i-a fost admisă de către Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, prin hotărârea nr. 11854/2009, cererea de stabilire a calităţii de persoană persecutată pe motive etnice.
2. Apărările pârâtei şi procedura derulată în faţa instanţei de fond
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. Arată că reclamantul nu a dovedit, cu acte oficiale, situaţia în care s-a aflat şi nici nu a făcut dovadă că nu a putut obţine astfel de acte. În ce priveşte declaraţiile martorilor, nu sunt concludente neconfirmând susţinerile petentului că s-ar fi născut în localitatea P.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 859 din 09 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea cu consecinţa anulării hotărârii nr. 998 din 07 septembrie 2012 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligării pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 05 decembrie 1944 - 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 august 2012.
A reţinut instanţa, în esenţă, că, din probele administrate, declaraţiile autentificate ale martorilor L.A. şi R.I. şi hotărârea nr. 11854/2009 a Casei Judeţene de Pensii Neamţ de recunoaştere a calităţii de refugiat a surorii reclamantului, P.A., rezultă că reclamantul este îndreptăţit să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999, avându-se în vedere şi principiul egalităţii de tratament, neconstatându-se diferenţe între situaţia reclamantului şi cea a surorii sale.
4. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii, ca nefondată.
Motivează recurenta-pârâtă că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a art. 61 din O.G. nr. 105/1999, conform căruia „stabilirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face cu acte oficiale (…) iar în cazul în care aceasta nu este posibil, cu orice mijloace de probă prevăzute de lege”. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada, cu acte oficiale, a situaţiei în care s-a aflat şi nici nu a făcut dovada că nu a putut obţine astfel de acte, adresa din 30 martie 2009 emisă de Direcţia Judeţeană Harghita a Arhivelor Naţionale referindu-se la o altă persoană.
Mai susţine recurenta că declaraţiile martorilor nu sunt concludente, neconfirmând susţinerile petentului că s-ar fi născut în localitatea P.
5. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant P.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În raport cu aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantul, fiind născută în perioada în care mama sa se afla în refugiu, are statutul de refugiat şi, deci, beneficiază de facilităţile acordate prin lege. Aceasta deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi în timpul refugiului, nu numai asupra părinţilor.
Susţinerea recurentei în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că nu a putut obţine acte oficiale nu poate fi primită, având în vedere că, din adresa din 30 martie 2009 a Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Harghita, reiese că aceasta nu deţine evidenţe cu locuitorii refugiaţi din B.C. în localitatea P. în anul 1944 şi nu deţine documente de la Comandamentul Militar Maghiar din anul 1944. Astfel, prima instanţă a reţinut în probatoriu declaraţiile celor doi martori, L.A. şi R.I., aceştia fiind refugiaţi din aceeaşi localitate, B.C., în comuna P., ca şi mama reclamantului.
Înalta Curte reţine şi faptul că s-a făcut dovada că sora intimatului-reclamant, P.A., este beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Or, fiind refugiat împreună cu întreaga familie, intimatul-reclamant are cel puţin o speranţă legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile de care beneficiază sora sa, aflată în aceeaşi situaţie (aspect reţinut şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra României, aplicabilă prin analogie).
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, criticile recurentei-pârâte urmând a fi respinse ca nefondate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 859 din 09 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7357/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7359/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
