ICCJ. Decizia nr. 7373/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7373/2013
Dosar nr. 1003/33/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, la data de 03 decembrie 2012, reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului, anularea deciziei de impunere din 13 septembrie 2012, a raportului de inspecţie fiscală din 13 septembrie 2012 şi a titlului executoriu din 30 octombrie 2012.
Tribunalul Sălaj, prin sentinţa nr. 2936 din 06 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut calitatea pârâtei de autoritate publică centrală şi incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivită cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 august 2013.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 439 din 13 septembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
A reţinut Curtea de Apel că trebuie avut în vedere criteriul valoric al creanţei bugetare contestate, criteriu prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii priveşte verificarea legalităţii deciziei de impunere din 13 septembrie 2012, a raportului de inspecţie fiscală cu acelaşi număr din aceeaşi dată şi a titlului executoriu din 30 octombrie 2012 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, acte administrative de stabilire a unei creanţe fiscale bugetare.
În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., acţiunea reclamantei se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Sub acest aspect, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangul autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unei decizii de impunere vizând creanţe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv suma de 91.904 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA Crişeni în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7372/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7374/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
