ICCJ. Decizia nr. 7393/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7393/2013
Dosar nr. 2693/1748/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Feteşti, petenta SC G.S.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 15 mai 2012.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1610 din 28 martie 2013, Judecătoria Feteşti a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând, în esenţă, că, din conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 15 mai 2012, rezultă că fapta contravenţională s-a săvârşit pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, judeţul Ilfov, care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Cornetu.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Prin sentinţa civilă nr. 4182 din 28 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2693/1748/2013, Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de trimitere a reţinut incidenţa disp. art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, pe care le-a coroborat cu cele ale art. III din acelaşi act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 9984 din 09 iulie 2013, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 15 mai 2012, formulată de petenta SC G.S.S. SRL Constanţa, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către această instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa a reţinut că plângerea contravenţională formulată de petenta SC G.S.S. SRL a fost introdusă pe rolul instanţelor judecătoreşti, mai exact al Judecătoriei Feteşti, la data de 07 iunie 2012, iar la acel moment erau în vigoare disp. art. 10 din O.G. nr. 15/2002, potrivit cu care „Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, precum şi cele ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care plângerea trebuia introdusă la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin procesul-verbal de contravenţie din 15 mai 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N., petenta SC G.S.S. SRL Constanţa a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 RON.
S-a constatat că la data de 11 mai 2012, vehiculul aparţinând petentei a circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, în mod corect a reţinut Judecătoria Constanţa că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 07 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în Secţiunea a II -a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Glina, judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC G.S.S. SRL Constanţa în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7379/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7398/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
