ICCJ. Decizia nr. 747/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 747/2013
Dosar nr. 5376/2/2010*
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa civilă nr. 478 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantele S.M.A. şi S.L.G., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi a anulat Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 emisă de C.C.S.D.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.C.S.D. susţinând că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 5418 din 16 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2012 pârâta C.C.S.D. a solicitat lămurirea înţelesului dispozitivului Sentinţei civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5376/2/2010, în contradictoriu cu S.M.A. şi S.L.G., arătând că este că necesară precizarea momentului fazei de la care să fie reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată.
2.Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea din 29 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile nr. 478 din 25 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia aVIII-a, în Dosarul nr. 5376/2/2010, formulată de pârâta C.C.S.D., în contradictoriu cu reclamantele S.M.A. şi S.L.G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut în esenţă că a aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Decizia C.C.S.D. nr. 6943 din 18 noiembrie 2009 a fost anulată întrucât reclamantelor nu le-a fost comunicat raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă reglementată de Titlul al VII- lea al Legii nr. 247/2005, astfel că acestea au fost în imposibilitate de a formula obiecţiuni la lucrarea ce le prejudiciază prin stabilirea unei valori a despăgubirilor mult redusă faţă de o altă lucrare efectuată în cauză anterior.
Prin urmare, s-a arătat în considerentele încheierii atacate că în condiţiile în care raportul de evaluare a fost comunicat la o altă adresă de domiciliu decât cea indicată de părţi, astfel încât acestea au fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă şi eventual de a formula obiecţiuni la evaluarea efectuată, nu se impune explicitarea dispozitivului cu referire la faza/etapa de la care se va relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea Legea nr. 247/2005.
2. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, au declarat recurs reclamantele S.M.A., S.L.G. şi pârâta C.C.S.D. reclamantul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
a). C.C.S.D. a criticat încheierea prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului, arătând că instanţa a anulat decizia şi a dispus ca după reluarea procedurii administrative, urmează ca pârâta să procedeze în conformitate cu prevederile pct. 13 art. 16 din H.G. nr. 1095/2005.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, precizarea în mod clar fazei din care se va relua procedura administrativă prevăzută de Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005.
b). Reclamantele S.M.A. şi S.L.G. au declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 29 mai 2012,, fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursurilor formulate, examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, va respinge recursul Comisiei Centrale ca nefondat şi va constata nulitatea recursului declarat de S.M.A. şi S.L.G.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere că cererea de recurs formulată de S.M.A. şi S.L.G., la data de 31 iulie 2012, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Cum, în cauză, nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă, recursul declarat de reclamante este nul.
Cu privire la recursul declarat de pârâta C.C.S.D., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, nu subzistă niciuna din ipotezele prevăzute de art. 2811 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. „din acelaşi cod „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
În speţa de faţă, ceea ce înţelege recurenta-pârâtă prin noţiunea de „lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 478 din 25 ianuarie 2011” pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, este ca instanţa să specifice faza de la care să fie reluată procedura administrativă având în vedere că Decizia nr. 6943 din 18 noiembrie 2010 emisă de C.C.S.D. a fost anulată.
Înalta Curte constată că, prin dispozitivul a cărui lămurire o solicită recurenta-pârâtă, a fost anulată Decizia nr. 6943/2009 emisă de C.C.S.D., reţinându-se în considerentele sentinţei că raportul de evaluare nu a fost comunicat şi reclamantelor conform art. 13.Și art. 16 din H.G. nr. 1095/2005, urmând ca după reluarea procedurii să se procedeze în conformitate cu dispoziţiile mai sus menţionate.
Aşadar, instanţa de fond, în mod corect, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei, apreciind că acest dispozitiv este foarte clar.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constatat nulitatea recursului formulat de S.M.A. şi S.L.G. şi va respinge ca nefondat recursul formulat de C.C.S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de S.M.A. , S.L.G. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul formulat de C.C.S.D. împotriva aceleiaşi încheieri, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 749/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
