ICCJ. Decizia nr. 755/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 755/2013
Dosar nr. 825/45/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul Centrul de Asistenţă Medico-socială Băceşti a chemat în judecată pe pârâtul M.D.R.T. – D.G.C.S.N.F.E.– C.S.C. formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 92/2012 emisă de pârâtă., prin care a fost obligat la restituirea sumei de 321.170,12 lei, ca sumă total neeligibilă datorată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 838 din 24 septembrie 2012, Tribunalul Vaslui a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul acţiunii formulată de reclamantul C.A.M.S.,, în contradictoriu cu M.D.R.T. – D.G.C.S.N.F.E., în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut, în esenţă, că faţă de împrejurarea că pârâtul M.E.C.T.S. este o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Iaşi.
Prin Sentinţa nr. 344 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Vaslui.
Curtea de Apel a reţinut că obiectul litigiului constă în cererea de anulare a unei decizii de impunere a unei creanţe rezultate din presupuse nereguli comise de reclamantă în utilizarea unor fonduri europene, contribuţii în cuantum de 321.170,12 lei, creanţa respectivă fiind asimilată unei creanţe fiscale.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii Curţii de apel că întrucât O.U.G. 66/2011 nu prevede o competenţă specială, iar litigiul priveşte un act administrativ fiscal, rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite şi contribuţii, competenţa se stabileşte prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituţiei emitente a actului fiscal atacat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 92/2012 emisă de D.G.C.S.N.F.E. prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notei de Constatare de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 16 martie 2012, prin care reclamantul a fost obligat să returneze suma de 321.170,12 lei pentru nereguli constatate la încheierea contractului de finanţare din 06 iulie 2009 „ Extinderea, dezvoltarea şi echiparea centrului de asistenţă medico-socială Băceşti.”
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind C. Fisc.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces- verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal, prevăzute de C. proc. fisc.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.A.M.S., Băceşti în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. – D.G.C.S.N.F.E. în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 759/2013. Contencios → |
|---|
