ICCJ. Decizia nr. 754/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 754/2013
Dosar nr. 478/42/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, reclamantul P.P. a contestat procesul verbal de constatare încheiat la data de 28 iunie 2011 de către A.P.I.A., înregistrat la 29 iunie 2011, prin care a fost obligat la restituirea sumei de 8.349,52 lei, ca sumă total neeligibilă datorată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 1852 din 14 mai 2012, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul P.P., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat este emis de un organ al autorităţii publice centrale, întrucât atât emitentul procesului verbal de constatare cât şi al deciziei pronunţată în contestaţia formulată de reclamant împotriva acestuia, este A.P.I.A., ca organ central.
În acest context, Tribunalul a reţinut că obiectul actului contestat vizează recuperarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, astfel că nu poate fi pusă în discuţie valoarea de până sau peste 500.000 lei impusă de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de care se determină competenţa, unicul criteriu avut în vedere de instanţă pentru stabilirea competenţei materiale fiind dat de calitatea emitentului actului.
Prin Sentinţa nr. 319 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa.
Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor”.
S-a mai arătat în considerentele Hotărârii Curţii de apel că sumele ce urmează a fi recuperate de la reclamant se încadrează în categoria creanţelor bugetare şi sunt stabilite prin Procesul verbal de constatare din 28 iunie 2011 şi ulterior prin Decizia nr. 23645 din 11 august 2011, acte administrative emise de A.P.I.A., aparat central, organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că suma în litigiu a fost stabilită prin procesul verbal de constatare din 28 iunie 2011, emis în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, pentru neregularitatea produsă în utilizarea ajutorului financiar nerambursabil primit. prin care reclamantul a fost obligat să returneze suma de 8.349,52 lei pentru nereguli constatate.
Conform art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2011 întocmit de A.P.I.A. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal, prevăzute de C. proc. fisc.
Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc.
Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Din acest motiv, având în vedere obiectul cauzei, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal este stabilită în funcţie de suma contestată, conform textului legal amintit şi nu în funcţie de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanţă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2013. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 755/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
