ICCJ. Decizia nr. 7506/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7506/2013
Dosar nr. 1267/33/2012
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. E. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj, anularea Deciziei de impunere nr. 102681 din 30 martie 2011 emisă de Municipiul Cluj-Napoca, prin Direcţia de Taxe şi Impozite Locale prin care a fost stabilit un impozit pe clădiri aferent anului fiscal 2012 de 522.789 RON, a Deciziei de impunere nr. 102674 din 30 martie 2012 referitoare la rectificarea impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 - 211, în cuantum de 6.619 RON, a Deciziei de impunere nr. 2012-102694/492 din 30 martie 2012 prin care s-a stabilit plata impozitului pe teren aferent anului fiscal 2012, în cuantum de 15.485 RON şi a Dispoziţiei Primarului nr. 1460 din 7 mai 2012 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva deciziilor de impunere.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 819 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia de impunere nr. 102681 din 30 martie 2012, Municipiul Cluj - Napoca a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale de plată referitoare la impozitul pe clădiri aferent anului fiscal 2012 în cuantum de 522.789 RON, reţinând că reclamanta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investiţiile realizate în parcurile industriale, în sensul că nu a prezentat, anterior demarării lucrărilor de construcţii în interiorul parcului industrial T., o cerere pentru ajutor de stat în cadrul schemei prevăzute de ordin.
S-a arătat că problema de drept care se impune a fi soluţionată în prezenta cauză este, în esenţă, dacă reclamanta poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri în temeiul art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din C. fisc. fără a formula o cerere pentru acordarea ajutorului de stat prevăzut de O.U.G. nr. 117/2006 şi OMIRA nr. 396/2007.
Părţile au poziţii contrare asupra acestui aspect, reclamanta susţinând că scutirea operează automat, în temeiul dispoziţiilor C. fisc., iar pârâţii susţin că aceste norme nu pot fi privite individual, ci numai prin coroborare cu prevederile O.U.G. nr. 117/2006, precum şi cu cele ale Ordinului MIRA, care detaliază condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca scutirea să poată opera. Necontestat, imobilele de ţinute de reclamantă sunt situate în parcul industrial T., care a primit acest titlu prin OMAI 1152/2006.
Curtea a reţinut, în primul rând, că, în conformitate cu art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din C. fisc. (formulările acestor texte legale sunt identice), nu se datorează impozit pentru clădirile, respectiv terenurile din parcurile, respectiv parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii. Curtea apreciază, deci, că, spre deosebire de cazurile de scutire de la plata impozitului prevăzute de alte litere ale celor două articole indicate, legiuitorul a intenţionat să detalieze ulterior, prin alte acte normative cu putere de lege, cazurile şi modalităţile de scutire pentru aceste imobile situate în parcuri industriale (regimul fiscal aplicabil acestor imobile) şi nu numai condiţiile de constituire a parcurilor industriale, astfel cum susţine reclamanta.
Astfel, s-a adoptat O.U.G. nr. 117/2006 - act normativ cu forţa juridică a legii care reglementează de principiu procedurile naţionale în materia ajutorului de stat, şi, de asemenea, în vederea organizării executării ordonanţei, s-a emis Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 296/2007, în al cărui articol nr. 3 se face trimitere expresă la prevederile C. fisc.
Instanţa a observat că facilităţile fiscale prevăzute de normele fiscale indicate reprezintă ajutor de stat, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, iar, conform prevederilor art. 1 alin. (5) din C. fisc., orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 117/2006.
Pentru a reţine această concluzie, curtea a avut în vedere inclusiv prevederile Legii 143/1999, actul normativ care reglementa ajutorul de stat anterior adoptării O.U.G. nr. 117/2006 în vederea respectării dreptului comunitar şi care califica expres exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor şi impozitelor drept măsuri de ajutor de stat, prin acestea asigurându-se un beneficiu de natură economică şi financiară, pe care beneficiarul nu l-ar fi obţinut în absenţa acestor măsuri.
În consecinţă, contrar susţinerilor reclamantei, Curtea a apreciat că, în măsura în care aceasta urmărea să fie scutită de la plata impozitului pentru acele clădiri şi terenuri la care se referă decizia de impunere contestată şi situate în parcul industrial T., trebuia să se supună reglementărilor şi modalităţilor de acordare prevăzute în dreptul naţional materia ajutorului de stat, respectiv O.U.G. nr. 117/2006, ca expresie a principiului subsidiarităţii ce stă la baza funcţionării instituţiilor Uniunii Europene. Având în vedere că aceste măsuri fiscale se acordă doar anumitor întreprinderi, fiind, astfel, afectat mediul concurenţial, ele nu pot fi acordate decât cu stricta respectare a legislaţiei în materie, în caz contrar constituind ajutoare de stat ilegale.
În acelaşi sens s-a pronunţat în numeroase speţe şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţa sa fiind constantă în această materie (spre exemplu, Deciziile nr. 1409 din 12 martie 2009, 5693 din 10 decembrie 2010, 5731 din 10 decembrie 2010, 1306 din 9 martie 2012).
Prin urmare, întrucât reclamanta nu a optat pentru obţinerea acestor facilităţi fiscale în cadrul unei scheme de ajutor de stat (întreg raţionamentul său juridic fiind întemeiat de la această ipoteză), nu poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe imobilele aflate într-un parc industrial prevăzută de C. fisc., întrucât, astfel cum instanţa a argumentat în cele ce preced, în caz contrar ar fi un ajutor de stat ilegal, acordat cu nerespectarea dreptului Uniunii Europene.
De altfel, reclamanta a formulat, în cadrul dosarului nr. 2213 din 15 noiembrie 2010, cerere pentru acordarea ajutorului de stat în forma prevăzută de Ordinul MIRA 269/2007 pentru alte imobile din acelaşi parc industrial.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. E. S.R.L. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii pe fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că societatea reclamantă deţine şi exploatează mai multe terenuri şi clădiri în Parcul Industrial T., administrat de T. S.A. şi care a primit acest titlu în baza Ordinului nr. 1152/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Societatea a obţinut la 11 februarie 2009 autorizaţia de construire pentru edificarea unor construcţii în acest Parc Industrial, iar pentru construcţiile edificate Municipiul Cluj a obligat societatea să plătească impozit pe clădiri şi terenuri pentru că reclamanta nu a respectat prevederile Ordinului nr. 296/2007.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată pentru că a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) C. fisc. coroborate cu art. 1 alin. (3) C. fisc. şi prin raportare la O.U.G. nr. 117/2006 şi a Ordinului MIRA nr. 296/2007, acte normative ce nu pot avea forţă juridică de a modifica o lege organică.
Deşi instanţa de foind a reţinut că societatea recurentă nu a aplicat pentru obţinerea de facilităţi fiscale în cadrul unei scheme de ajutor de stat, totuşi apărările acesteia s-au referit la scutirea de la plata impozitului pe teren şi clădire reglementată de C. fisc.
Potrivit O.G. nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, pentru acestea se acordă mai multe facilităţi printre care şi reduceri de impozite pentru imobilele transmise în folosinţa parcului, iar potrivit acestei ordonanţe a fost constituit prin Ordinul nr. 1152/2006 al MIRA, acest Parc Industrial.
Pe de altă parte, C. fisc. prevede scutiri, prin efectul legii, de la plata impozitului pe teren şi clădiri (art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din Codul fiscal), dispoziţiile din C. fisc. fiind declarate constituţionale prin Decizia nr. 1131/2008 a Curţii Constituţionale.
Conform art. 1 alin. (3) C. fisc., în materie fiscală dispoziţiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict aplicându-se C. fisc.
Sintagma "potrivit legii" menţionată de C. fisc. vizează condiţiile de constituire a parcurilor industriale şi nicidecum condiţiile de acordare a ajutorului de stat, iar în baza dispoziţiilor din C. fisc. au fost scutite de la plata impozitului terenurile şi clădirile din parcurile industriale, parcuri constituite şi funcţionând în conformitate cu prevederile O.G. nr. 65/2001, scutirile fiind acordate prin efectul legii, iar autorităţile fiscale nu au competenţa de a decide suspendarea şi/sau neaplicarea lor.
O.G. nr. 65/2001 şi C. fisc. instituie facilităţi diferite referitoare la terenuri şi/ sau clădiri localizate în parcuri industriale, iar prin Ordinul nr. 296/2007 au fost incluse facilităţile acordate prin ambele acte normative, însă se referă la schemele de ajutor de stat ce pot fi accesate numai de o categorie limitată de aplicanţi.
Dacă s-ar admite ipoteza instanţei de fond, susţine recurenta, ar însemna că Ordinul nr. 296/2007 modifică şi completează un act normativ cu putere de lege (C. fisc.), iar aplicarea practica a acestui ordin ar restrânge drepturile destinatarilor C. fisc., prin reducerea scutirilor de impozite prevăzute în acesta.
În consecinţă, recurenta apreciază că scutirile de impozit prevăzute de C. fisc. se aplică prin efectul legii, fără a fi necesară respectarea oricărei alte proceduri, inclusiv cea menţionată de Ordinul nr. 296/2007.
Scutirile de impozit prevăzute de C. fisc., chiar dacă într-o interpretare largă pot fi considerate ajutoare de stat, nu sunt de natură a afecta concurenţa pe pieţele relevante, întrucât ele se acordă în mod nediscriminatoriu, tuturor parcurilor industriale.
Intimaţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea cererii de anulare a actelor emise de Municipiul Cluj prin care reclamanta a fost obligată la plata impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2012, a impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 - 2011, a impozitului pe teren aferent anului 2012 şi a dispoziţiei prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă împotriva acestor acte administrativ-fiscale.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, dar criticile sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 C. fisc. şi art. 257 lit. l) C. fisc. - sunt scutite de la plată impozitele pe clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice şi terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, dar aceste scutiri se acordă potrivit legii.
Chiar dacă în C. fisc. sunt prevăzute aceste scutiri, de ele se poate beneficia numai în condiţiile legii, astfel că nu se poate considera că de aceste scutiri se beneficiază ope legis, aşa cum susţine recurenta, ci numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a beneficia de aceste scutiri.
Din analiza modului de redactare a art. 250 şi art. 257 C. fisc., rezultă cu certitudine că pentru a beneficia de scutire la plata impozitului pe clădirile şi terenurile situate în parcuri industriale şi terenurile situate în parcuri industriale, ştiinţifice sau tehnologice, trebuie respectate condiţiile impuse de lege, având în vedere că în cazul celorlalte scutiri prevăzute la cele două articole nu este trecută sintagma potrivit legii.
Această sintagmă a fost folosită în cadrul celor două categorii de scutiri tocmai pentru că prin acordarea lor se poate constitui şi acorda ajutor de stat, iar în acest caz trebuie respectată legea specială.
Deşi recurenta susţine că nu poate fi modificat C. fisc. printr-o ordonanţă de urgenţă sau printr-un ordin de ministru, se constată că aceste susţineri sunt nefondate pentru că prin O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007 şi prin Ordinul MAI nr. 296/2007, au fost stabilite condiţiile în care se poate beneficia de scutirile prevăzute de C. fisc., dar nu au fost nici modificate şi nici abrogate, aşa cum reţine recurenta, dispoziţiile din C. fisc.
De altfel, art. 250 alin. (1) pct. 9 lit. l) şi art. 257 Codul fiscal, fac trimitere la o lege specială, lege care în speţă este O.U.G. nr. 117/ 2006, iar în art. 1 alin. (4) din Codul fiscal se prevede expres că "Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007.
Prin Ordinul MAI nr. 296/2007 nu se modifică C. fisc. ci au fost stabilite facilităţile fiscale dar şi condiţiile în care acestea pot fi acordate în cazul parcurilor industriale, astfel cum sunt ele definite de O.G. nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, modificată.
Or, pentru a beneficia de aceste facilităţi sub forma scutirilor de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri, având în vedere că deţinea asemenea imobil într-un parc industrial, trebuia să respecte procedura prevăzută în Ordinul MAI nr. 296/2007, dar nu a făcut acest lucru, astfel că în mod corect au fost emise actele contestate în cauză.
Deşi în motivele de recurs recurenta face trimitere la o soluţie pronunţată de Curtea de Apel Braşov, nu poate fi reţinută aceasta pentru că practica instanţei supreme, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, este constantă în a considera că susţinerile de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri aflate în parcuri industriale, ştiinţifice şi tehnologice nu se aplică ope legis, ci numai în cadrul unor scheme de ajutor notificate şi aprobate conform O.U.G. nr. 117/ 2006 şi Ordinului MAI nr. 296/2007.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. E. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 819 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7505/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7509/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
