ICCJ. Decizia nr. 7526/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7526/2013
Dosar nr. 783/36/2013
Şedinţa de la 29 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă cu nr. 3266 din 23 august 2013 Tribunalul Tulcea a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta S.C. "P." S.R.L. în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 297/CA din 30 septembrie 2013, a declinat în favoarea Tribunalului Tulcea competenţa materială de soluţionare a cauzei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza pentru soluţionarea acestuia la Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că la momentul sesizării instanţei, 7 februarie 2013, competenţa era stabilită de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în temeiul 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Adresei nr. 27 din 18 ianuarie 2013 precum şi a Deciziei nr. 2389880 din 3 decembrie 2012 emise de Agenţia de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea iar acţiunea a fost formulată la data de 07 februarie 2013. Actele a căror anulare se solicită privesc sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Potrivit art. 101 din Legea nr. 554/2004: "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel".
Textul a fost introdus prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă - art. 54 - care prevede că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în M. Of. nr. 1.154/7.12.2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează, printre altele, şi în sensul arătat mai sus.
Deoarece art. 54 ce a completat şi modificat Legea nr. 554/2004 nu se află printre excepţiile enumerate expres în art. 82, rezultă că legea contenciosului administrativ completată cu art. 101 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că Decizia APIA, ce formează obiectul acţiunii, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor C. proc. fisc. ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi Cod, conform cărora: "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii."
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva unei asemenea decizii emise de APIA sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, respectiv 51.576 RON, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea având ca obiect anularea deciziilor emise de APIA în procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "P." S.R.L. şi intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Tulcea în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7524/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7527/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
