ICCJ. Decizia nr. 7524/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7524/2013
Dosar nr. 15750/3/2013
Şedinţa de la 29 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă cu nr. 4772 din 12 martie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj, în contradictoriu cu pârâta O.B. România S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în forma prevăzută la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute de art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4139 din 13 septembrie 2013 a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de Comisariatul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj, în contradictoriu cu pârâta O.B. România S.A. şi intervenienţii M.V. şi M.V., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi constatând conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că la data sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca (08 ianuarie 2013) erau în vigoare dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma modificată prin Legea nr. 161/2010, iar instanţa competentă era judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 08 ianuarie 2013, reclamantul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj a solicitat aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pârâtei O.B. România S.A. ca urmare a constatării existenţei clauzelor abuzive menţionate în procesul-verbal de constatare seria 0547689 nr. 161/1027 din 06 septembrie 2012, obligarea pârâtei să modifice convenţia de credit nr. 2204/1000/11352 din 29 iulie 2008 în sensul înlăturării clauzelor abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate fără drept prin majorarea marjei fixe a dobânzii şi obligarea pârâtei la modificarea graficului de rambursare în ceea ce priveşte clauzele contractuale constatate abuzive.
La data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 4/2013 publicată în M. Of. nr. 68/31.01.2013.
Înalta Curte constată că Legea nr. 76/2010, deci şi art. 38 privind modificările aduse Legii nr. 193/2000, au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar forma republicată a Legii nr. 193/2000 (operaţiune îndeplinită în temeiul art. 80, excepţie expres prevăzută în dispoziţiile tranzitorii), trebuie interpretată în sensul că produce efecte numai de la momentul la care modificările legislative integrate în forma republicată vor intra efectiv în vigoare.
Dispoziţiile art. 38 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2010 au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, şi nu la data republicării Legii nr. 193/2000, cu toate că ele au fost integrate în forma republicată.
Prin urmare, la data sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv 08 ianuarie 2013,erau în vigoare dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma modificată prin Legea nr. 161/2010, iar instanţa competentă era judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
În cauza de faţă, fapta a fost săvârşită la sediul O.B. România S.A., Agenţia Polus Cluj-Napoca, unde consumatorii M.V. şi M.V., pe de o parte, şi O.B. România S.A., pe de altă parte, au încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca, pentru persoane fizice, nr. C2204/1000/11352 din 29 iulie 2008.
În ceea ce priveşte împrejurarea că a fost sancţionată S.C. O.B. România S.A., cu sediul în Bucureşti, sector 1, Înalta Curte reţine că Sucursala/Agenţia Ag. Polus - Cluj nu avea personalitate juridică, dar din punct de vedere al societăţii principale se aplică dispoziţiile procedurale în ceea ce priveşte stabilirea sediului.
Astfel, potrivit art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal. Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
Or, în prezenta cauză, raportul juridic contractual s-a născut la sediul reprezentanţei Agenţia Ag. Polus - Cluj, contractul fiind semnat de Directorul Agenţiei H.S.I. În aceste condiţii, o acţiune civilă privind nulitatea clauzelor abuzive pretins a fi fost inserate în acest contract, poate fi introdusă la instanţa în raza căreia îşi are sediul Agenţia, respectiv la Judecătoria Cluj-Napoca.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj, pârâta O.B. România S.A. şi intervenienţii M.V. şi M.V. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7523/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7526/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
