ICCJ. Decizia nr. 7518/2013. Contencios. Permisiune de a rămâne pe teritoriul României(Legea nr.122/2006 ). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7518/2013
Dosar nr. 5236/1/2013
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în faţa Înaltei Curţi, petentul M.A., a atacat Hotărârea nr. 2668424/K/MV din 21 octombrie 2013 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia de Azil şi Integrare - Centrul Regional de Cazare şi Proceduri de Azil.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3), va trimite plângerea spre competentă soluţionare Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 93, alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare: „soluţionarea plângerii este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea(..)".
În conformitate cu art. 93, alin. (4) din acelaşi act normativ, aceeaşi instanţă este competentă şi pentru judecarea cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării plângerii împotriva hotărârii prin care unui solicitant i s-a respins accesul la o nouă procedură de azil în România (cum este cazul Hotărârii nr. 2668424/K/MV din 21 octombrie 2013).
Prin urmare, în cauză, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei (plângerii), respectiv a cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României revine Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, deoarece structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea, în cazul de faţă Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Bucureşti, îşi are sediul în municipiul Bucureşti, Sector 4.
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Competenţa instanţelor judecătoreşti, Titlul I - Competenţa după materie, C. proc. civ., mai exact art. 4 şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, va fi admisă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite plângerea formulată de petentul M.A., împotriva Hotărârii nr. 2668424/K/MV din 21 octombrie 2013 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia de Azil şi Integrare - Centrul Regional de Cazare şi Proceduri de Azil, spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7392/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7525/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
