ICCJ. Decizia nr. 7392/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7392/2013
Dosar nr. 500/1748/2013*
Şedinţa de la 21 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin plângerea contravenţională înregistrată sub nr. 14922/212/2012 formulată de către petentul A.C., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA -Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, s-a solicitat instanţei anularea Proceselor-verbale de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0463675 din 5 decembrie 2011 şi seria R11 nr. 0363990 din 17 octombrie 2011.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 19748 din 18 decembrie 2012, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile formulată de petentul A.C., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, având ca obiect plângere contravenţională, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa a reţinut că în materie contravenţională competenţa este stabilită de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor: ”Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”
Din analiza menţiunilor făcute de către agentul constatator pe procesul-verbal, instanţa a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei este localitatea Glina, judeţul Ilfov, potrivit anexei Hotărârii de Guvern nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, locul sus-menţionat făcând parte din raza Judecătoriei Cornetu.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 3735 din 16 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Cornetu a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competenţa de soluţionare a proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care s-a apreciat că instanţa competentă să judece prezentul litigiu, deşi a fost început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Instanţa a mai reţinut că în situaţia de faţă este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, iar excepţia de necompetenţa este una absolută care poate fi invocată şi de instanţă din oficiu în orice stare a pricinii. Întrucât petentul are domiciliul în Constanţa, Str. Aviator I.M. nr. X, competentă sa judece cauza este Judecătoria Constanţa.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Procesele-verbale de contravenţie seria R11 nr. 0363990 din 21 aprilie 2011 şi seria R11 nr. 0463675 din 12 iunie 2011 întocmite de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Cestrin, petentul A.C. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională.
S-a constatat că vehiculul cu număr de înmatriculare X aparţinând petentului a circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din conţinutul proceselor-verbale rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost Autostrada A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, în mod corect a reţinut Judecătoria Constanţa că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 22 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului este localitatea Glina, judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A.C. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7391/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7518/2013. Contencios. Permisiune de a... → |
|---|
