ICCJ. Decizia nr. 7525/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7525/2013
Dosar nr. 3668/30/2013
Şedinţa de la 29 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă cu nr. 2953 din 7 iunie 2013 Tribunalul Timiş a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC MSG M. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, având ca obiect - anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 406 din 26 septembrie 2013, a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa materială de soluţionare a cauzei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza pentru soluţionarea acestuia la Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în temeiul 134 şi 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Prin cererea formulată reclamanta SC MSG M. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună modificarea, în parte, a Notificării nr. 855 din 4 aprilie 2012, în sensul obligării intimatelor la acordarea punctajului corespunzător la criteriul S7 de 0,186 puncte; anularea Notificării nr. 7635 din 30 august 2012, prin care s-a respins contestaţia formulată; obligarea intimatelor la emiterea unor noi notificări privind selectarea şi declararea proiectului ca fiind eligibil şi finanţabil în cadrul Măsurii 321.
Prin art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 au fost atribuite în competenţa de primă instanţă a curţilor de apel toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă, actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauza de faţă nu provine de la o autoritate publică centrală, ci judeţeană, anume, Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (Notificarea nr. 855 din 4 aprilie 2012).
Înalta Curte mai constată că prin art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, au fost atribuite în competenţa de primă instanţă a curţilor de apel doar cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, categorie în care nu poate fi inclusă Notificarea nr. 855 din 4 aprilie 2012 emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, deoarece prin aceasta nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând finanţare nerambursabilă din fonduri europene, ci s-a respins proiectul prezentat de către societate, considerându-se că suma solicitată de aceasta este integral neeligibilă pentru finanţare.
Prin urmare, actele administrative ce fac obiectul acţiunii de faţă nu se înscriu în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC „MSG M.” SRL şi pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7518/2013. Contencios. Permisiune de a... | ICCJ. Decizia nr. 7528/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
