ICCJ. Decizia nr. 7549/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 7549/2013

Dosar nr. 597/46/2012

Şedinţa publică de la 3 decembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 285/F/ Cont din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâţii L.I.C. - Preşedinte al Filialei Judeţene Argeş a P.C. şi C.T.D., prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al acestora de a răspunde în scris la solicitarea de a informa Filiala locală Budeasa a P.C. cu privire la deciziile şi hotărârile luate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, acţiunea este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul; în motivarea recursului, care nu menţionează niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sunt reiterate motivele de fapt invocate în cererea de chemare în judecată şi nemulţumirile recurentului-reclamant faţă de deciziile şi hotărârile luate, în opinia acestuia, abuziv şi nestatutar, de către Filiala Judeţeană Argeş a P.C.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi ţinând seama de calitatea părţilor, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că acţiunea este inadmisibilă.

Astfel, obiectul acţiunii formulate de reclamantul C.M., în calitate de preşedinte al Filialei locale Budeasa a Partidului Conservator, în contradictoriu cu pârâţii L.I.C. - preşedinte al Filialei Judeţene Argeş a P.C. şi C.T.D., îl constituie constarea refuzului nejustificat al pârâţilor de a răspunde în scris la solicitarea reclamantului de a informa filiala locală pe care o conduce cu privire la deciziile şi hotărârile luate la nivelul filialei judeţene a partidului.

Litigiul dedus judecăţii este, aşadar, generat de modul de lucru al conducerii Filialei Judeţene Argeş a P.C., considerat de către recurentul-reclamant ca fiind unul nestatutar.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, „Pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului, se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale” (alin. (1)), membrii comisiei de arbitraj fiind aleşi pe o durată de cel mult 4 ani (alin. (2)), iar Comisia de arbitraj fiind organizată şi funcţionând conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie şi dreptul de a se apăra, precum şi proceduri echitabile de decizie (alin. (3)).

De asemenea, conform art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Aşadar, de vreme ce, potrivit art. 15 din Legea nr. 14/2003, există o altă procedură pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului, aceasta reprezintă, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, un fine de neprimire în ce priveşte acţiunea în contencios administrativ al cărei obiect îl constituie un astfel de diferend.

Referindu-se la acest aspect, Curtea Constituţională a României, în jurisprudenţa sa în materie, a constatat că partidele politice sunt grupări asociative care funcţionează pe baza statutelor proprii, care conţin reguli create şi acceptate de membrii lor, instanţele judecătoreşti nefiind legitimate să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic (Decizia nr. 197 din 4 martie 2010).

Într-adevăr, aşa cum sunt definite în art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie, iar caracteristica esenţială a acestora o reprezintă existenţa unei ideologii comune, pe care şi-au însuşit-o toţi membrii acestora, a unei doctrine la care toţi membrii lor au aderat în mod conştient şi voluntar, în lipsa oricărei constrângeri.Odată cu dobândirea calităţii de membru de partid, cetăţeanul îşi asumă şi obligaţia statutară de a respecta disciplina internă a partidului.

Faţă de considerentele arătate, constatându-se că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinţei nr. 285/F/ Cont din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7549/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs