ICCJ. Decizia nr. 7738/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7738/2013
Dosar nr. 986/54/2013
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 20 iunie 2013, sub nr. 986/54/2013, reclamanta SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea deciziei nr. 238 din 20 decembrie 2012, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei şi obligarea la plata sumei de 276.155 RON, reprezentând corecţia financiară aplicată şi reţinută acesteia.
În motivarea acţiunii, a arătat că, prin decizia nr. 238 din 20 decembrie 2012, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 26 octombrie 2012, aferentă contractului de finanţare din 11 iulie 2011, Proiectul cod SMIS 17.342 cu titlul „Modernizare şi recompartimentare clădire spaţii producţie şi servicii, modernizare şi extindere utilităţi de bază şi dotare cu echipamente, în vederea creării unei structuri de sprijinire a afacerilor”, ca nefondată.
La data de 08 iulie 2013, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că instituţia cu care înţelege să se judece este Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Administraţiei Publice, în loc de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova.
Prin sentinţa nr. 317 din 11 septembrie 2013, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei hotărâri, au fost invocate, în esenţă dispoziţiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare din 11 iulie 2011 încheiat între părţi, care prevăd ca orice litigiu derivând din acest contract să fie judecat de instanţele competente material din circumscripţia municipiului Bucureşti.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin sentinţa nr. 3515 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către această instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Curtea a reţinut că actele administrative contestate nu au fost emise în baza contractului de finanţare încheiat între părţi, ci ca urmare a însuşi controlului efectuat, în regim de putere publică, de către autoritatea de management, fiind, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta manifestându-şi deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Craiova.
A apreciat Curtea că dispoziţiile art. 23 din cuprinsul contractului de finanţare încheiat între părţi nu sunt aplicabile, prin acesta alegerea de competenţă intervenind exclusiv pentru eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile şi obligaţiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu şi a unor acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constatat încălcarea unor obligaţii distincte şi legale, iar nu contractuale, adică nerespectarea (pretinsă) a procedurii achiziţiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă şi, în consecinţă, a antrenat procedura O.U.G. nr. 66/2011.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea deciziei nr. 238 din 20 decembrie 2012 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 26 octombrie 2012.
Actul contestat fiind emis în aplicarea O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 51 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, conform cărora „deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Aşa fiind, în speţă, sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - având ca obiect fonduri europene sunt incidente prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel” şi ale art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege, conform cărora „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.
Dacă în privinţa competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres competenţa în fond a curţii de apel, sub aspectul competenţei teritoriale, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Craiova, reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul său în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC G.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală, în favoarea Curţii de Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7612/2013. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 7746/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
