ICCJ. Decizia nr. 7608/2013. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7608/2013
Dosar nr. 9119/2/2011
Şedinţa de la 5 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Societatea de Investiţii Financiare B.C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea hotărârii adoptate de pârâtă în şedinţa din data de 03 august 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea respectivă pârâta a decis atenţionarea membrilor consiliului de administraţie al societăţii pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital în ceea ce priveşte hotărârea C.A. adoptată în data de 26 aprilie 2011.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, arătând că hotărârea atacată de reclamantă nu constituie un act administrativ, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi prin urmare acţiunea reclamantei nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, al cărui obiect este prevăzut de art. 8 din aceeaşi lege.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2719 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii şi a admis formulată de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare B.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anulând hotărârea adoptată de pârâtă în şedinţa din 03 august 2011, referitoare la reclamantă şi obligând pârâta la plata 2.411,30 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a de fond a reţinut în esenţă că prin adresa din 04 august 2011 pârâta a înştiinţat reclamanta că în şedinţa din data de 03 august 2011 a hotărât atenţionarea membrilor consiliului de administraţie al reclamantei pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital în ceea ce priveşte hotărârea C.A. adoptată în data de 26 aprilie 2011, iar în finalul adresei, pârâta solicită reclamantei să dispună cele necesare în vederea respectării prevederilor legale în ceea ce priveşte eventuala suspendare a drepturilor de vot, în caz contrar urmând a fi dispuse măsuri sancţionatorii.
Curtea de Apel a apreciat că deşi adresa menţionată mai sus nu este un act administrativ, totuşi atenţionarea la care se face referire în adresă constituie un avertisment scris, prevăzut ca sancţiune în art. 17 alin. (2) lit. a) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că pârâta a aplicat reclamantei o sancţiune (avertisment) fără însă a emite un act administrativ (ordonanţă) în care să fie menţionate motivele de fapt şi de drept care au impus o asemenea măsură.
În fine, prima instanţă a apreciat că afirmaţiile din adresa din 04 august 2011, prin care pârâta tinde să-şi justifice măsura luată, nu pot substitui motivarea unui act administrativ emis în condiţiile legii şi prin urmare nu constituie un temei legal al sancţiunii.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs Autoritatea de Supraveghere Financiară (în calitate de succesoare a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că în mod nelegal, instanţa de fond a realizat o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, prin faptul că a schimbat atât natura, cât şi înţelesul acestui act.
Recurenta a arătat că, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat că obiectul cererii nu se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece adresa respectivă nu constituie act administrativ individual în sensul Legii contenciosului administrativ şi nici nu cuprinde un act administrativ în conţinutul său.
A mai arătat recurenta că în mod greşit prima instanţă a apreciat că prin adresa din 04 august 2011 s-a aplicat o sancţiune administrativă membrilor Consiliului de Administraţie al Societăţii de Investiţii Financiare B.C. SA, având în vedere că sancţiunile administrative care pot fi aplicate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare - prin act individual, iar nu printr-o adresă - sunt cele prevăzute de art. 17 alin. (21) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi art. 2732 din Legea nr. 297/2004. De altfel, a susţinut recurenta, instanţa s-a aflat într-o confuzie atunci când, pe de o parte a apreciat că adresa nu este act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, a reţinut că printr-o adresă Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a aplicat o sancţiune administrativă, după ce a arătat care sunt actele administrative individuale prin care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ar fi putut să aplice sancţiuni.
Conchizând, recurenta a învederat că, în mod eronat, instanţa de fond constatat că Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a aplicat o sancţiune administrativă - avertisment scris - având în vedere că prin adresa contestată în cauză, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a respectat prevederile propriului Statut, respectiv în urma analizării documentelor puse la dispoziţie de către Societatea de Investiţii Financiare B.C. SA şi în baza prevederilor legale în vigoare, prin adresa Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare din 04 august 2011, s-a reţinut faptul că suspendarea drepturile de vot ale unor acţionari care au o politică comună în legătură cu Societatea de Investiţii Financiare B.C. SA, aşa cum a fost realizată de către societate, nu are temei legal raportat la drepturile acţionarilor societăţii şi, pe cale de consecinţă. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a hotărât atenţionarea membrilor Consiliului de Administraţie al Societăţii de Investiţii Financiare B.C. SA.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de anulare, este adresa din 04 august 2011 prin care pârâta a înştiinţat reclamanta că în şedinţa din data de 03 august 2011 a hotărât atenţionarea membrilor consiliului de administraţie al reclamantei pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital în ceea ce priveşte hotărârea C.A. adoptată în data de 26 aprilie 2011.
Obiectul acţiunii specifice contenciosului administrativ este exhaustiv definit de art. 1 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în esenţă, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ vătămător, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesul legitim.
Instanţa, soluţionând cererea, poate să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
În acest context, Înalta Curte reţine că obiectul cererii formulate de reclamantă nu se circumscrie sferei stabilite de textele legale enunţate.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat anularea unei adrese prin care a fost atenţionată referitor la încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Or, acest înscris nu constituie act administrativ producător de efecte juridice în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cererea de anulare a unui înscris care nu îndeplineşte condiţiile unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă în procedura contenciosului administrativ.
În mod greşit, prima instanţă a apreciat că pârâta, prin adresa contestată, a aplicat reclamantei o sancţiune care creează premisele aplicării altor sancţiuni, întrucât reclamanta nu a fost sancţionată, ci doar atenţionată cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004, iar Legea contenciosului administrativ în vigoare, permite atacarea doar a actelor administrative şi nu a actelor premergătoare emiterii acestora, de unde rezultă că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii, din această perspectivă.
III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (în calitate de succesoare a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare) împotriva sentinţei civile nr. 2719 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Societatea de Investiţii Financiare B.C. SA ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7532/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7612/2013. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
