ICCJ. Decizia nr. 7739/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7739/2013
Dosar nr. 10432/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul Voluntari a solicitat, în contradictoriu cu A.F.M., anularea Rezoluţiei emise de A.F.M. - Comitetul de analiză prin care a fost respinsă cererea de finanţare depusă la 17 noiembrie 2010, astfel cum i s-a comunicat prin Adresa din 19 octombrie 2011, anularea rezultatul contestaţiei din 25 octombrie 2011 emisă de A.F.M. - Comitetul Director prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva rezoluţiei emis de Comitetul de analiză a A.F.M., obligarea pârâtei să emită o hotărâre de aprobare a cererii de finanţare din F.M. înregistrată la 17 noiembrie 2010, obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la pronunţarea unei sentinţe, să încheie cu beneficiarul Oraşul Voluntari un contract pentru finanţare nerambursabilă a proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducţiune şi tractare apă, reţea de apă şi canalizare menajeră în Oraşul Voluntari pentru suma de 28.492.974 lei, sub sancţiunea de penalităţi în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere şi a unei amenzi în sarcina Preşedintelui A.F.M. în caz de neexecutare şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta A.F.M. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia prematurităţii cererii având ca obiect „obligarea preşedintelui A.F.M. la plata unei amenzi, în caz de neexecutare”, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La această cauză a fost conexată cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 10500/2/2011 ce avea acelaşi obiect.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1925 19 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia prematurităţii invocată de pârâtă ca neîntemeiată şi au fost respinse cererile reunite ca neîntemeiate.
Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, că argumentele invocate se subscriu fondului cauzei, nesusţinând o excepţie propriu-zisă care să fie soluţionată în condiţiile art. 137 C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi, de aceea, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a arătat că prin adresa nr. 90851 emisă la data de 19 octombrie 2011, pârâta A.F.M. a comunicat reclamantului Oraşul Voluntari că cererea sa depusă în cadrul Programului vizând protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare, sesiunea 18 octombrie 2010 - 17 noiembrie 2010, nu îndeplineşte criteriile pentru a primi finanţare din F.M., motivele respingerii fiind: nu prezintă dovada solicitării emiterii acordului de mediu; potrivit documentelor prezentate rezultă că o parte din suprafeţele de teren necesare amplasării captărilor de apă şi staţiei de tratare aparţin domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce contravine art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie iar cu adresa din 21 noiembrie 2011 pârâta i-a comunicat că în cadrul şedinţei Comitetului director din 11 noiembrie 2011 s-a stabilit rezultatul contestaţiei din 25 octombrie 2011, în sensul ca în urma reanalizării documentaţiei aferente cererii de finanţare din 17 noiembrie 2010 se păstrează rezoluţia comisiei de analiză, prin urmare aceasta nu va primi finanţare din F.M.
Referitor la condiţia prezentării dovezii solicitării emiterii acordului de mediu, Curtea a apreciat că cele reţinute de pârâtă sunt neîntemeiate, reclamantul făcând dovada situaţiei de fapt contrare, respectiv s-a adresat cu cerere înregistrată la A.P.M. Ilfov la 09 noiembrie 2010 cu privire la Formularul nr. 4 în vederea accesării fondurilor puse la dispoziţie de A.F.M. în sesiunea octombrie - noiembrie 2010, respectivul formular fiind înaintat, completat şi acceptat de A.P.M. Ilfov pentru proiectul „Reabilitare, extindere, captare, aducţiune şi tratare apă, reţea de canalizare menajeră în oraşul Voluntari".
Prin urmare, reţinând că aceste acte au existat în cadrul documentaţiei ce a însoţit cererea reclamantului de finanţare (filele 318-319), ar fi netemeinică decizia pârâtei de respingere pentru acest considerent.
Însă în ceea ce priveşte condiţia referitoare la domeniul public din care trebuie să facă parte suprafeţele de teren necesare amplasării captărilor de apă şi staţiei de tratare, Curtea a constatat că se verifică susţinerile pârâtei referitoare la nerespectarea disp. art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare. Astfel, potrivit pct. 2.3.2. din Studiul de fezabilitate referitoare la Statutul juridic al terenului „Lucrările de execuţie a gospodăriei de apă se vor executa pe terenuri aflate în domeniul privat al primăriei Oraşului Voluntari. Aducţiunile se vor amplasa în lungul tramei stradale, terenuri aflate în domeniul public al primăriei Voluntari. Forajele de medie şi mare adâncime se vor amplasa o parte pe amplasamentele deja folosite pentru forajele existente, ce vor fi casate, o parte vor fi amplasate pe terenuri ce se află în domeniul privat al primăriei oraşului Voluntari.
Pentru suprafeţele de teren ocupate, în vederea desfăşurării lucrărilor, ce aparţin domeniului public şi privat al localităţilor, ocuparea definitivă sau temporară se va reglementa cu acte autentice şi se va prezenta la obţinerea autorizaţiei de construire".
Se contravine astfel disp. art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare în conformitate cu care: „Solicitantul este proprietar sau administrator al imobilului pe care se implementează proiectul pentru durata integrală a implementării, excepţie făcând însă suprafaţa de teren aferentă reţelelor de alimentare şi canalizare; imobilul este liber de sarcini, nu face obiectul unui litigiu în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, nu face obiectul vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, nu face obiectul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, nu este gajat sau ipotecat şi se află în proprietate publică".
Reclamantul, ca şi titular al unei cereri de finanţare nerambursabilă, poartă întreagă responsabilitate a elaborării documentaţiei, iar din studiul de fezabilitate ataşat de acesta la dosar rezultă că unele suprafeţe de teren fac parte din domeniul privat al Primăriei oraşului Voluntari.
Aşa fiind, nu a fost reţinută susţinerea reclamantului referitoare la nelegalitatea/ netemeinicia deciziei pârâtei de respingere a cererii sale pe motiv că toate terenurile ar face parte din domeniul public de moment ce studiul de fezabilitate atestă un fapt diferit şi că este lipsit de temei demersul reclamantului de a dovedi în faţa instanţei caracterul de domeniu public al terenurilor, dacă această împrejurare nu a fost invocată şi respectiv dovedită în faţa pârâtei, în faza administrativă de soluţionare a cererii sale.
Reclamantul personal a prezentat pârâtei studiul de fezabilitate realizat de SC I.E. SRL Bucureşti şi din care rezultă că unele terenuri sunt în domeniul privat, astfel că soluţia pârâtei este corectă în temeiul art. 7 pct. 7 din Ghid în conformitate cu care „Lipsa unui document, neprezentarea la termenul stabilit sau solicitat, prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată ori ieşirea sa din perioada de valabilitate, neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate, precum şi existenţa unei situaţii care poate afecta realizarea proiectului determină respingerea dosarului de finanţare", neputând fi primite probe noi ulterior momentului analizării şi soluţionării dosarului.
În ce priveşte pretinsa nemotivare a adresei din 21 noiembrie 2011, s-a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă în analiza legalităţii/ temeiniciei deciziei pârâte de respingere a cererii reclamantului de finanţare, soluţie comunicată cu adresa din 19 octombrie 2011.
Nelegalitatea unui act administrativ ulterior nu afectează legalitatea unui act administrativ anterior, mai ales în măsura în care nu există o legătură între cele două acte.
Adresa din 19 octombrie 2011 comunică soluţia dispusă de pârâtă şi motivele avute în vedere, în timp ce adresa din 21 noiembrie 2011 comunică soluţia pronunţată în contestaţia reclamantului, iar în măsura în care nu cuprinde motive de fapt sau de drept ci exclusiv faptul că se păstrează rezoluţia comisiei de analiză în sensul ca cererea să nu primească finanţare din F.M., înseamnă că sunt avute în vedere aceleaşi considerente, decizia fiind apreciată ca fiind legală şi temeinică.
În sfârşit, nu a fost considerată întemeiată nici susţinerea în sensul că hotărârea de respingere a contestaţiei a fost luată de Comitetul director şi nu de C.S.C., aceasta din urmă fiind structura competentă conform art. 12 alin. (3) din Ghid.
În primul rând, a reţinut Curtea, pentru argumentele de mai sus, că nelegalitatea hotărârii de respingere a contestaţiei pentru necompetenţa organului emitent nu afectează legalitatea deciziei prin care a fost soluţionată cererea reclamantului.
În al doilea rând, potrivit disp. art. 12 din Ghidul de finanţare, invocat de ambele părţi:
„(1) Solicitanţii nemulţumiţi de decizia Comitetului director/Comitetului de avizare pot depune contestaţie la sediul Autorităţii în termen de 5 zile de la data comunicării scrisorii de respingere.
(2) C.S.C. analizează motivele respingerii şi înaintează Comitetului director propunerea de aprobare/ respingere a contestaţiei.
(3) În vederea soluţionării contestaţiei, Comisia de soluţionare a contestaţiilor are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director şi/sau Comitetului de avizare, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestaţiei.
(4) Autoritatea soluţionează contestaţia în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia".
Din interpretarea coroborată a celor 4 alineate a rezultat că în vederea soluţionării contestaţiei, C.S.C. are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director şi/sau Comitetului de avizare, aceeaşi instituţie analizând motivele respingerii şi înaintând Comitetului director propunerea de aprobare/respingere a contestaţiei.
Deci nu Comisia soluţionează contestaţia formulată de solicitantul nemulţumit, aceasta doar formulând propunerea de aprobare/ respingere a contestaţiei în baza căreia Comitetul director ia decizia, aceeaşi autoritate soluţionează cererea de finanţare şi tot aceasta soluţionează şi contestaţia formulată împotriva respectivei decizii, fiind entitatea cel mai bine plasată pentru a efectua acest examen, cunoscând deja situaţia dosarului şi problema eventual ridicată.
Soluţia pronunţată asupra capetelor accesorii de cerere (2, 3) a fost aceeaşi cu cea pronunţată asupra capătului principal de cerere (1), în temeiul principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului), iar în ceea ce priveşte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că la ultimul termen apărătorul reclamantului a menţionat că va solicita cheltuieli pe cale separată, nemaimenţinându-şi deci cererea în cadrul acestui dosar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Oraşul Voluntari.
În motivele de recurs s-a arătat că Oraşul Voluntari a realizat un proiect denumit „Reabilitare, extindere, captare, aducţiune şi tratare apă, reţea de apă şi canalizare menajeră în oraşul Voluntari” - proiect care a fost conceput şi realizat pentru a îndeplini toate condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege şi anume, conform art. 22 alin. (1) din Ghidul de finanţare (Ordinul nr. 1450/2010): „Este eligibil solicitantul unitate administrativ-teritorială, inclusiv subdiviziunile municipiilor, precum şi asociaţia de dezvoltare intercomunitară care acţionează în nume propriu şi nu are obligaţii restante la bugetul general consolidat şi la F.M.” şi dovada solicitării emiterii acordului de mediu conform art. 23 din acelaşi ordin.
A.F.M. a respins proiectul de finanţare considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru accesarea fondurilor, dar recurenta a apreciat că prin documentaţia depusă a îndeplinit condiţiile legii prin depunerea dovezii solicitării emiterii acordului de mediu şi faptul că proiectul urma a afecta terenurile aflate în domeniul public al oraşului Voluntari.
Au fost invocate prevederile pct. III din Legea nr. 213/1998 în raport de care toate suprafeţele de teren ce fac obiectul proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducţiune şi tratare apă, reţea de apă şi canalizare menajeră în oraşul Voluntari” se află pe domeniul public al oraşului Voluntari şi era îndeplinită condiţia de eligibilitate, documentele fiind depuse în cadrul proiectului în faza administrativă.
Recurenta a arătat şi că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1450/201 „Comisia poate solicita documente sau informaţii în vederea clarificării dosarului de finanţare, dacă pe parcursul analizei şi selecţiei se constată necesitatea furnizării lor. Solicitanţii au obligaţia de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele şi informaţiile solicitate, în caz contrar, proiectul este respins”, dar Comisia de avizare nu a îndeplinit această prevedere.
Referitor la aspectele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la soluţionarea contestaţiei, recurenta a arătat că acestea se contrazic cu art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 care prevăd pentru Comitetul director următoarele atribuţii:
a) avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al F.M. şi al administraţiei Fondului;
b) avizează şi propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selectate pentru a fi finanţate din F.M.;
c) analizează şi aprobă lista proiectelor respinse de către Comisia de analiză;
d) urmăreşte constituirea şi gestionarea F.M.;
e) aprobă raportul anual privind gestionarea F.M., pe care îl face public, conform prevederilor legale;
f) avizează ghidurile de finanţare aferente fiecărui program şi proiect pentru protecţia mediului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea cererii de anulare a rezoluţiei şi a rezultatului contestaţiei prin care s-a refuzat, de către A.F.M., încheierea contractului pentru finanţarea nerambursabilă a proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducţiune şi tratare apă, reţea de apă şi canalizare menajeră în oraşul Voluntari” pentru suma de 28.492.974 lei cu oraşul Voluntari, proiect ce putea fi finanţat în cadrul Programului vizând protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare.
Criticile din recurs ce vizează greşita respingere a cererii reclamantului sunt nefondate.
Iniţial, cererea de finanţare formulată de reclamant a fost respinsă de A.F.M. pentru două motive; lipsa dovezii solicitării emiterii acordului de mediu şi încălcarea art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare, adică faptul că o parte din suprafeţele de teren necesare amplasării captărilor de apă şi staţiilor de tratare aparţin domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.
Pentru că instanţa de fond a considerat că respingerea cererii de finanţare pentru neprezentarea dovezii solicitării emiterii acordului de mediu este netemeinică întrucât reclamantul a făcut dovada situaţiei contrare, în motivele de recurs s-au adus critici sentinţei recurate numai referitor la cel de-al doilea motiv pentru care a fost respinsă cererea de finanţare, adică terenurile ce ar afecta proiectul s-ar afla în domeniul public al Oraşului Voluntari.
Conform art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare a proiectelor în cadrul Programului vizând protecţia resurselor de apă, sistem integrat de alimentare cu apă, staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare, aprobat prin Ordinul M.M.P. nr. 1450 din 10 septembrie 2010: „Solicitantul este proprietar sau administrator al imobilului pe care se implementează proiectul pentru durata integrală a implementării, excepţie făcând însă suprafaţa de teren aferentă reţelelor de alimentare şi canalizare; imobilul este liber de sarcini, nu face obiectul unui litigiu în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, nu face obiectul vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, nu face obiectul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, nu este gajat sau ipotecat şi se află în proprietate publică”.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, după analiza Studiului de fezabilitate ce a fost depus pentru aprobarea cererii de finanţare rezultă că chiar solicitantul Oraşul Voluntari a arătat referitor la statutul juridic al terenului, că „Lucrările de execuţie a gospodăriei de apă se vor executa pe terenuri aflate în domeniul privat al Primăriei Oraşului Voluntari” şi că „Forajele de medie şi mare adâncime se vor amplasa, o parte, pe terenurile deja folosite pentru forajele existente, ce vor fi casate, o parte vor fi amplasate pe terenuri ce se află în domeniul privat al Primăriei oraşului Voluntari” (fila 174 dos.fond).
În privinţa condiţiei impuse de art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanţare, deşi instanţa de fond a făcut referiri exacte la chiar Studiul de fezabilitate depus de recurentul-reclamant, în motivele de recurs nu s-au făcut apărări în legătură cu aceste susţineri ci s-au invocat numai dispoziţiile pct. III din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi s-a arătat că prin aceasta se face dovada că toate suprafeţele de teren ce fac obiectul proiectului se află pe domeniul public al oraşului Voluntari.
Însă, chiar dacă prevederile pct. III din Legea nr. 213/1998 prevăd că domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din drumurile comunale vicinale şi străzile şi, între altele, şi terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea Consiliul Local, Primăria, precum şi instituţiile publice de interes local, recurentul nu a putut justifica de ce în Studiul de fezabilitate a arătat că, cel puţin o parte din lucrările ce vor fi executate în cadrul proiectului se află în domeniul privat al Primăriei oraşului Voluntari, respectiv lucrările de execuţie a gospodăriei de apă şi forajele de medie şi mare adâncime şi nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că toate lucrările vor fi executate pe terenuri proprietate publică, aşa cum cere Ghidul de finanţare.
În motivele de recurs au fost invocate şi prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1450/2010, potrivit cărora „Comisia poate solicita documente sau informaţii în vederea clarificării dosarului de finanţare, dacă pe parcursul analizei şi selecţiei se constată necesitatea furnizării lor”, dar nu se poate reproşa autorităţii publice nerespectarea acestui text.
Respingerea dosarului de finanţare s-a dispus conform art. 7 alin. (7) din Ordinul nr. 1450/2010 prin care a fost aprobat Ghidul de finanţare pentru că s-a apreciat că nu este îndeplinit un criteriu de eligibilitate şi lipsea şi un document.
Conform art. 7 alin. (7) din acest act normativ „Lipsa unui document, neprezentarea la termenul stabilit sau solicitat, prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată ori ieşirea sa din perioada de valabilitate, neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate, precum şi existenţa unei situaţii care poate afecta realizarea proiectului, determină respingerea dosarului de finanţare”.
Art. 7 din Ghidul de finanţare este intitulat „Depunerea dosarului de finanţare”, iar prin alin. (7) a fost reglementată sancţiunea respingerii dosarului de finanţare în anumite condiţii fără a fi necesară analiza şi selectarea dosarului.
Analiza şi selectarea dosarelor se face numai pentru cererile de finanţare ce nu au fost respinse în condiţiile art. 7 alin. (7), astfel că art. 8 alin. (2) din Ghidul de finanţare se aplică în cazul dosarelor de finanţare ce au fost supuse analizei şi selecţiei.
În cazul în care un proiect nu a fost respins potrivit art. 7 alin. (7) se trece la analiza şi selectarea acestora, iar în urma analizei se face un centralizator al proiectelor selectate şi propuse pentru aprobare şi unul cu proiectele neselectate.
Deci, dacă în cazul art. 7 alin. (7) actul normativ se referă la respingerea dosarului de finanţare pentru anumite motive, în art. 8 nu se face referire la respingerea dosarului ci la o eventuală neselectare a proiectului. Art. 8 alin. (2) se aplică numai în cazul în care dosarul ar fi fost considerat că îndeplineşte condiţiile şi a fost supus procedurii de analiză şi selecţie prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ghid.
Pentru că cererea de finanţare formulată de recurent nu a trecut în procedura de analiză şi selecţie, nu se impune respectarea art. 8 alin. (2) din Ghidul de finanţare de către autoritatea competentă.
Nici criticile referitoare la necompetenţa organului de soluţionare a contestaţiei nu sunt fondate.
Potrivit art. 12 din Ghidul de finanţare: (1) Solicitanţii nemulţumiţi de decizia Comitetului director/Comitetului de avizare pot depune contestaţie la sediul autorităţii în termen de 5 zile de la data comunicării scrisorii de respingere. (2) C.S.C. analizează motivele respingerii şi înaintează Comitetului director propunerea de aprobare/ respingere a contestaţiei. (3) În vederea soluţionării contestaţiei, Comisia de soluţionare are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director şi/sau Comitetului de avizare, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestaţiei. (4) Autoritatea soluţionează contestaţia în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia”.
Este adevărat că în baza art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 Comitetul director are următoarele atribuţii: a) avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al F.M. şi al administraţiei Fondului; b) avizează şi propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selectate pentru a fi finanţate din F.M.; c) analizează şi aprobă lista proiectelor respinse de către Comisia de analiză; d) urmăreşte constituirea şi gestionarea F.M.; e) aprobă raportul anual privind gestionarea F.M. pe care îl face public, conform prevederilor legale; f) avizează ghidurile de finanţare aferente fiecărui program şi proiect pentru protecţia mediului.
Prin urmare, contestaţiile nu sunt soluţionate de Comitetul Director, ci de C.S.C.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Oraşul Voluntari, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 1925 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7780/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7743/2013. Contencios → |
|---|
