ICCJ. Decizia nr. 947/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 947/2013
Dosar nr. 419/64/2012
Şedinţa publică de la 19 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 27 iunie 2012 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ş.R., I.V., I.A., H.A. şi M.T., în contradictoriu cu pârâţii L.J.H.B., K.M., S.A., G.C., Z.J., M.S., A.G., R.L. şi C.N.C.D. având ca obiect „acţiune în constatare”, în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea existenţei unei stări de discriminare a reclamanţilor, anularea actelor ce au produs această faptă de discriminare şi acordarea de despăgubiri, cerere întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Având în vedere dispoziţiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, Curtea de Apel a apreciat că în cauză Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ş.R., I.V., I.A., H.A. şi M.T., au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a reţinut greşit că au fost contestate rezultatele obţinute la examenul scris pentru obţinerea Diplomei de limba germană DSD, ci faptul că rezultatele de promovare ale examenului la limba germană, proba scrisă, obţinute, au fost înlocuite de comisia din L.J.H.B. cu alt punctaj, discriminând astfel elevii ce au promovat proba scrisă.
Aşa fiind acţiunile în discriminare întemeiate pe disp. art. 10, art. 12 din OUG nr. 137/2000 sunt de competenta tribunalelor ca instanţă de fond, pentru anularea actului modificator discriminatoriu, întocmit de membrii comisiei de examinare din cadrul L.J.H.B..
Recurenţii mai susţin că prin acţiunea formulată au solicitat înlăturarea stării de discriminare, respectarea drepturilor din Constituţie şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri ca urmare a faptelor de discriminare
Acţiunea formulată nu este o acţiune ce are ca obiect "acţiune în constatare" prev.de art. 111 C.pr.civ., cum greşit a reţinut Curtea de Apel Braşov şi nici nu are ca obiect o acţiune în pretenţii.
Recurenţii mai apreciază că au invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov- întrucât obiectul acţiunii îl reprezintă înlăturarea faptelor de discriminare, respectarea drepturilor garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea formulată recurenţii-reclamanţi au solicitat să se constate fapta de discriminare raportat la art. 1 alin. (2) lit. v), art. 2-3 lit. d), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (2) din OUG nr. 137/2000 fiind discriminaţi prin nepromovare, la proba scrisă de Limba germană (DSD) din data de 02 noiembrie 2009, unde rezultatul obţinut este de promovare aşa cum rezultă din actul oficial venit din Germania, unde pentru promovarea probei erau suficiente minim 8 puncte, însă comisia mai sus menţionată a decis să se scadă câte 2 şi 3 puncte, pentru a-i promova pe cei 11 elevi care nu au obţinut rezultate de trecere la această probă, fiind discriminaţi, să se anuleze actele ce produc starea de discriminare respectiv a tabelelor falsificate prin scăderea fără drept a 2 şi respectiv 3 puncte din rezultatul obţinut la proba scrisă la Limba Germană de către elevii claselor a XII-a C şi D şi înlăturarea stării de discriminare, să se anuleze actele prin care comisia acorda fără drept 4 şi 5 puncte în plus faţă de rezultatul obţinut de elevii claselor a XII - a A şi B menţionaţi în tabelul şcolii, să fie obligaţi membrii comisiei din Centrul de examinare al L.J.H.B., care a organizat examenul pentru obţinerea Diplomei de limba germană DSD, la înlăturarea stării de discriminare prin restabilirea situaţiei anterioare în care rezultatele menţionate în înscrisul oficial comunicat de Comisia din Germania, reclamanţii au promovat examenul la proba scrisă, să se oblige comisia susmenţionată să afişeze rezultatele oficiale comunicate de Comisia din Germania, aşa cum dispune legea, întrucât reclamanţii au promovat examenul de limba germană atât proba orală cât şi proba scrisă, iar pe tabelul afişat la avizierul şcolii, datorită discriminării comisia din cadrul liceului i-a picat şi să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 100.000 euro.
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Înalta Curte constată că, în cauză, corect s-a reţinut că reclamanţii au înţeles să conteste rezultatul obţinut la examenul susţinut pentru obţinerea Diplomei de limba germană (DSD) solicitând anularea actelor care produc starea de discriminare, acestea neconstituind acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din legea nr. 554/2004.
Deci, faţă de obiectul cererii, constatarea existenţei unei stări de discriminare a reclamanţilor şi anularea actelor ce au produs această faptă de discriminare şi acordarea de despăgubiri este de competenţa Judecătoriei.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu cele reţinute de Curtea de Apel, constată că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, trebuie soluţionată, în primă instanţă, de către judecătorie, respectiv Judecătoria Braşov.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ş.R., I.V., I.A., H.A. şi M.T. împotriva sentinţei nr. 10/FCC din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 956/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
