ICCJ. Decizia nr. 961/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 961/2013
Dosar nr. 10095/2/2010
Şedinţa publică de la 19 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va pronunţa, să dispună anularea Ordinului nr. 8 emis de pârât la 8 ianuarie 2009, integrarea sa în funcţia de manager la Institutul Oncologic „prof. Dr. A.T.” Bucureşti, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 ianuarie 2009.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1616 din 13 decembrie 2006 a fost numită în funcţia de manager al acestui institut, iar la data de 8 ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 8 /8 ianuarie 2009, prin care i s-a adus la cunoştinţă că a fost revocată din funcţie.
Reclamanta a considerat că măsura dispusă este nelegală şi netemeinică, întrucât nu i s-au pus la dispoziţie Raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 şi Nota nr. 1B/158 din 7 ianuarie 2009, acte care au stat la baza emiterii ordinului şi nici nu a fost invitată la şedinţa de conciliere din 18 iunie 2009, care era obligatorie conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.
Prin întâmpinare, autoritatea publică pârâtă, a solicitat respingerea acţiunii, precizând că reclamanta a fost invitată la şedinţa de conciliere din 18 iunie 2009, dar nu s-a prezentat şi de asemenea, că reclamantei i-au fost comunicate documentele de audit în baza cărora reclamanta a formulat un punct de vedere.
Prin sentinţa civilă nr. 4440 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta M.N.C., a anulat Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009, a dispus reintegrarea acesteia în funcţia de manager al Institutului Oncologic „Prof. A.T.” şi a obligat Ministerul Sănătăţii la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data de 8 ianuarie 2009 şi până la data integrării.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Ministerul Sănătăţii care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304, pct. 6, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4010 din 30 septembrie 2010 (Dosar nr. 3283/2/2009) a admis recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, concluzionând că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că raportul de audit este lovit de nulitate şi, pe cale de consecinţă, este lovit de nulitate şi ordinul atacat, pronunţând astfel o soluţie nelegală, fără a mai cerceta fondul cauzei, urmând ca instanţa fondului, după casare, să procedeze la verificarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 1833, lit. c) din Legea nr. 95/2006.
În fond după casare, pricina a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 octombrie 2010 sub nr. Dosar nr. 10095/2/2010, ambele părţi depunând note scrise cu privire la opinia acestora, în raport de indicaţiile instanţei supreme în decizia de trimitere cu casare.
Prin sentinţa civilă nr. 3914 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei M.N.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii şi, în consecinţă:
A anulat Ordinul nr. 8 emis de pârât la 8 ianuarie 2009.
A dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” din Bucureşti şi a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de 8 ianuarie 2009 şi până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţin următoarele:
- Prin decizia de casare cu trimitere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, a casat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare şi a dispus ca instanţa de fond să verifice incidenţa dispoziţiilor art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 şi anume, dacă prin raportul de audit în litigiu au fost constatate abateri de la legislaţia în vigoare în cadrul activităţii de management desfăşurată de reclamantă, în raport de care va aprecia legalitatea ordinului atacat.
- Din examinarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 8 din 8 ianuarie 2009 (fila 11 dosar), rezultă că acest ordin a fost emis în temeiul art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. De asemenea, în art. 2 din acelaşi ordin se menţionează că „începând cu data de 8 ianuarie 2009 încetează contractul de management din 14 decembrie 2006, încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice şi manager dr. M.N.C., conform capitolului VIII lit. l) din actul adiţional nr. 1 din 20 decembrie 2007 la contract, pentru „constatarea unor abateri de la legislaţia în vigoare de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii”.
- De asemenea, prin Ordinul de serviciu nr. 9837 din 15 februarie 2008 s-a dispus efectuarea urmi audit public intern la Institutul Oncologic "Prof. dr. A.T." din Bucureşti. Acţiunea de auditare s-a desfăşurat în perioada 15 februarie 2008-29 mai 2008 şi a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.
În acest context, a constatat prima instanţă că sancţiunea dispusă prin Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 8 din 8 ianuarie 2009 nu putea fi aplicată pentru următoarele considerente.
- Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 264/2007 a fost emis Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1627/2007 din 24/09/2007 pentru modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public şi în data de 20 decembrie 2007 s-a încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice şi manager M.N.C. actul adiţional nr. 1 la contractul de management din 14 decembrie 2006, care la pct. 8 a prevăzut faptul că se poate revoca contractul de management şi pentru „constatarea unor abateri de la legislaţia în vigoare de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii”.
- Cum acţiunea de auditare a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, s-a dispus aplicarea unei sancţiuni care a fost inclusă în contractul de management la data de 20 decembrie 2007 pentru pretinse abateri săvârşite în cursul anului 2007, dar anterior datei la care contractul de management a fost modificat, ceea ce este inadmisibil şi se impune anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 8 din 8 ianuarie 2009.
- A mai reţinut prima instanţă că, din probatoriu rezultă că şi concluziile la care au ajuns auditorii privind pretinsele deficienţe nu corespund realităţii.
Constatând întemeiat primul capăt de cerere, instanţa de fond a admis şi capetele subsidiare, privind reintegrarea reclamantei în funcţia de manager al institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” din Bucureşti şi plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de 8 ianuarie 2009 şi până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere dispusă prin sentinţa recurată.
Recurentul arată că în mod greşit şi nelegal s-a dispus anularea Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009 prin care reclamanta-intimată a fost revocată din funcţia de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” pe motiv că sancţiunea dispusă nu putea fi aplicată deoarece dispoziţiile art. 1833 din Legea nr. 95/2006 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 264/2007 nu erau aplicabile contractele de management al reclamantei, astfel cum a fost modificat la data de 20 decembrie 2007.
Recurentul arată că dispoziţiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006 astfel cum au ost modificate erau deplin aplicabile contractului de management al reclamantei care a fost legal revocat. Aceasta deoarece deficienţele constatate în perioada controlului ce au privit perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, inclusiv perioada după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 264/2007 – 27 iulie 2007 şi pentru întreaga perioadă reclamanta, în calitate de manager avea responsabilitatea pentru toate abaterile constatate în raportul de audit, inclusiv, celor produse anterior termenului, dar neremediate până la data constatării lor.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
La dosar reclamanta-intimată a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 modificată şi completată.
Prin Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009 s-a dispus revocarea reclamantei-intimate din funcţia de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” începând cu data emiterii ordinului şi încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006 conform cap. VIII lit. l) din Actul adiţional nr. 1 din 20 decembrie 2007.
Ordinul contestat a fost emis în baza art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/1996 având la bază raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 şi nota nr. IB/158 din 7 ianuarie 2009 aprobată de conducerea ministerului.
În mod greşit şi nelegal, instanţa de fond în urma rejudecării a apreciat că nu poate fi aplicată sancţiunea revocării deoarece perioada auditată a fost 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, anterior datei la care contractul de management a fost modificat la data de 20 decembrie 2007.
Curtea apreciază şi în raport de considerentele Deciziei de casare nr. 4010 din 30 septembrie 2010 că în cazul reclamantei-intimate erau aplicabile dispoziţiile art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006, prin decizia de casare arătându-se că în rejudecare instanţa va verifica dacă prin raportul de audit au fost constatate abateri de la legislaţia în vigoare în cadrul activităţii de management desfăşurată de reclamantă în raport de care se va aprecia legalitatea ordinului atacat.
În mod nelegal instanţa de fond, în urma rejudecării nu a respectat decizia de casare însuşindu-şi greşit motivul de nelegalitate nou invocat de reclamantă, în faza rejudecării privind neaplicarea dispoziţiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006.
Raportul de Audit Public Intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 a fost întocmit ca urmare a acţiunii de auditare desfăşurată în perioada 15 februarie 2008 - 29 mai 2008, perioada supusă auditului fiind 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.
Deficienţele constate la în perioada auditării 15 februarie 2008 - 29 mai 2008 au privit anul 2007 în integralitatea sa, inclusiv perioada după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 264/2007.
Astfel, au fost constate următoarele deficienţe asupra cărora dispoziţiile art. 1831 lit. I) din Legea nr. 95/2006 sunt incidente:
- nesemnarea tuturor fişelor de post, fapt prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (29) din Contractul de Management;
- neefectuarea evaluării anuale a personalului, care de regulă se efectuează la finele anului, prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (35) din Contractul de Management;
- neîncheierea contractelor de administrare cu şefii de secţii, laboratoare şi servicii medicale, obligaţie stabilită prin Ordinul nr. 1628 din septembrie 2007, prin care managerul a încălcat pct. A.2.5 alin. (4)5 din Contractul de Management;
- încălcarea pct. A.2.4 alin. (39) din Contractul de Management prin lipsa asigurărilor de malpraxis pentru personalul medico-sanitar, fapt ce contravine şi Legii nr. 95/2006, art. 656;
- încălcarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 53/2003 (în vigoare la data auditului), prin aceea că în cadrul serviciului achiziţii publice există un număr de 3 salariaţi pentru care nu s-au respectat condiţiile legale la momentul angajării;
- programul anual al achiziţiilor publice efectuate în anul 2007 nu este întocmit corespunzător, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din H.G. 925/2006;
- lipsa unor documente din dosarul achiziţiei (luna iunie 2007) pentru aparatura de laborator, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 5 din H.G. 925/2006 şi art. 213 din O.U.G. nr. 34/2006;
- acordarea în luna decembrie a primei de 2% în mod preferenţial, cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. 115/2004;
- achiziţionarea în perioada mai - decembrie 2007 de citostatice doar prin procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, costul total fiind de 5.647.475 euro; etc.
În concluzie, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 intimata M.N.C. este responsabilă cu privire la toate abaterile de la legislaţia în vigoare constatate, inclusiv a celor produse anterior termenului dar neremediate până la data constatării lor.
Dispoziţiile art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 sunt opozabile tuturor subiecţilor de drept, cunoscut fiind că legea este o normă cu caracter imperativ iar necunoaşterea ei nu reprezintă motiv de exonerare a răspunderii juridice.
Invocarea dispoziţiilor art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 în actul de revocare nu reprezintă o retroactivitate a legii ci această normă este opozabilă reclamantei de la momentul intrării ei în vigoare pentru toate deficienţele constatate şi neremediate în până la momentul identificării lor.
Faptul că la data de 20 decembrie 2007 contractul de management a fost modificat prin recunoaşterea aplicării dispoziţiilor art. 1831 din Legea nr. 95/2006 dispoziţii care prevedeau posibilitatea revocării contractului de management pentru nereguli (deficienţe) în realizarea contractului nu poate determina concluzia neaplicării acestor dispoziţii contractului reclamantei. Fapt de necontestat aceasta a deţinut calitatea de manager pe întreaga perioadă verificată 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, avea răspunderea conform contractului, iar prin raportul de audit, la care a avut posibilitatea să formuleze obiecţiuni s-a constatat existenţa unui management defectuos al instituţiei, situaţie care a determinat revocarea sa conform art. V - „Răspunderea părţilor din contractul de management din 14 decembrie 2006”.
Faptul că prin rezoluţia D.N.A. din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmării penale nu echivalează cu lipsa răspunderii administrative, considerându-se de organele de urmărire penală că faptele sesizate nu sunt infracţiuni. Iar descărcarea de gestiune dispusă de Curtea de Conturi pentru anul 2007 nu are legătură directă cu baterile imputate reclamantei prin raportul de audit şi nu înlătură obligaţia reclamantei în calitate de manager de a remedia deficienţele constatate.
Faptul că raportul de audit a fost aprobat cu întârziere prin nota din 7 ianuarie 2009 nu infirmă legalitatea sa şi implicit a ordinului de revocare contestat, în cauză neputând fi reţinută nelegalitatea sau excesul de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta-intimată M.N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 3914 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei M.N.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 941/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 963/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
