ICCJ. Decizia nr. 941/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 941/2013
Dosar nr. 875/39/2011
Şedinţa publică de la 19 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.V., a chemat în judecată pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, pentru ca pe calea acţiunii în contencios administrativ să se dispună: anularea Deciziei nr. 57 din 24 februarie 2011 emisă de către Baroul Suceava, constatarea îndeplinirii condiţiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, precum şi obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea în Tabloul avocaţilor în termen de 30 zile de la data soluţionării cererii.
În motivarea acţiunii reclamantul a precizat faptul că a depus cererea de admitere în profesia de avocat în Baroul Suceava la data de 28 septembrie 2010, formulată în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. Astfel, a arătat că la data depunerii cererii de primire în profesie, îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, precum şi cele ale art. 16 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv a exercitat neîntrerupt profesia de consilier juridic din data de 16 august 1996 până în prezent, situaţie confirmată de copia carnetului de muncă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.V., a anulat Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011 a Consiliului Baroului Suceava şi Decizia nr. 39 din 08 iulie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a obligat pârâtul Baroul Suceava la emiterea deciziei de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, a respins ca prematur introdusă cererea de înscriere a reclamantului în Tabloul avocaţilor definitive şi a respins cererea pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011, confirmată prin Decizia nr. 39 din 08 iulie 2011 a Consiliului Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Suceava a respins cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Decizia a fost motivată, în sensul că, reclamantul deşi îndeplineşte condiţiile formale pentru primirea în profesie, sub aspectul vechimii în funcţia de consilier juridic, aşa cum impun dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, neîncetându-i activitatea din motive disciplinare care ar putea să îl facă nedemn pentru profesia de avocat însă, nu a făcut dovada asimilării unor cunoştinţe suficiente referitoare la legislaţia profesiei de avocat, cunoştinţe care au fost verificate în scris, sub forma unui chestionar tipizat.
Din verificarea normelor legale incidente, Curtea de apel a constatat că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, în redactarea în vigoare de la data depunerii cererii de către reclamant, prin art. 16 alin. (2) instituie ca regulă pentru primirea în profesia de avocat – examenul organizat de barou iar ca excepţie - scutirea de examen.
Din lecturarea considerentelor deciziilor emise de pârâte şi a carnetului de muncă a reclamantului, Curtea de apel a observat că, reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 (2) lit. b) din lege, aşa încât, condiţionarea primirii în profesia de avocat în mod exclusiv de prezentarea reclamantului în vederea verificării cunoştinţelor, este de natură să ducă la nulitatea deciziilor pârâtelor.
Diferit de aceasta, efectuarea verificării cunoştinţelor în formă scrisă, cu stabilirea unei note minime de promovare, echivalează în realitate cu un examen, lipsind de conţinut şi eficienţă dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Prin susţinerea de către reclamant a unei probe scrise nu s-a mai avut în vedere scopul noţiunii de „scutire de examen”.
Deşi intitulat „test de verificare a cunoştinţelor” proba scrisă susţinută de reclamant a însemnat în realitate un examen.
În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi, instanţa de fond a apreciat că acesta este prematur formulată pentru că: înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi este condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe. Sub un prim aspect, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.
Faţă de aceste dispoziţii s-a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având de asemenea obligaţia achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurenţii – pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Suceava au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor, în esenţă s-a arătat următoarele:
- Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Se arată de recurente că deşi a fost subliniat caracterul supletiv al normei prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985 şi care nu-i conferă reclamantului un drept necondiţionat de a accede în profesia de avocat ci doar o vocaţie care trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor legate de modul de organizare al acestei profesii, instanţa de fond a interpretat greşit această normă juridică şi a admis acţiunea.
- De asemenea, se arată că în mod nejustificat instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au relevanţă în cauză dat fiind faptul că îşi au originea într-un act juridic inferior supremaţiei legii. O asemenea interpretare este greşită în contextul în care textul menţionat nu vine în contradicţie cu norma supletivă consacrată în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 ci doar în explicitarea acesteia.
În fine, s-a mai arătat de către recurente că în Deciziile I.C.C.J. nr. 3379 din 24 iunie 2010 şi nr. 2540 din 13 mai 2010 s-a reţinut o competenţă specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ de lege.
- Au mai arătat recurentele că pentru a crea un cadru unitar de soluţionare a unui asemenea cereri la nivel naţional, a fost adoptată şi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ce conţine norme detaliate şi relevante în privinţa modului de soluţionare a cererilor de intrare în profesie şi pe care instanţa de fond a înlăturat-o nejustificat.
În drept, cererile de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Reclamantul – intimat P.V. a formulat întâmpinare la cererile de recurs şi a solicitat respingerea acestora ca nefondate, instanţa de fond stabilind în mod corect că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 la data depunerii cererii de primire în profesie, acesta îndeplinea condiţiile prevăzute de lege.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamatul – intimat a formulat o cerere adresată Baroului Suceava, solicitând primirea în profesie cu scutire de examen în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Prin Decizia nr. 57 din 24 februarie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesia de avocat motivând că reclamantul nu a asimilat suficient cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Prin Decizia Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 39 din 8 iulie 2011 s-a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 57/2011 a Consiliului Baroului Suceava.
La data formulării cererii de primire în profesie de către intimată art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Ulterior, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
Prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar şi că „Rezultatul verificării cunoştinţelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”:
Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, mai ales după pronunţarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României care semnala divergenţele de jurisprudenţă, a fost în sensul că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a I.C.C.J. – S.C.A.F.).
Concret, în privinţa practicii administrative de a realiza verificarea cunoştinţelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem şi punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanţa supremă s-a pronunţat în sensul că în acest mod este golită de conţinut prevederea legală şi, contrar susţinerilor recurenţilor, această practică s-a menţinut şi după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale I.C.C.J. – S.C.A.F.), Decizia nr. 5138 din 4 decembrie 2012).
- Referitor la motivul de recurs privind interpretarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Înalta Curte reţine că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să îl facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ, el are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de recurenţi în organizarea profesiei de avocat.
Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiţiei de vechime cerută de lege şi încetarea activităţii din una din funcţiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin Hotărârea nr. 902/2010 prin care s-a aprobat „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”, nu sunt stabilite modul de notare sau termenele, acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor.
De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în materia interpretării dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerinţa verificării cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sau neprezentarea la examen constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităţilor şi, de aceea, au fost anulate actele emise de Uniunii Naţionale a Barourilor din România pentru acest motiv.
Faţă de această practică constantă şi în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluţii contrare care au ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că prin impunerea unui test grilă pentru admiterea cererii de primire în profesia de avocat, practic cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen se transformă într-una cu susţinerea unui examen scris – fiind instituită astfel o nouă condiţie în afara celor stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Consideră Înalta Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor proceduri şi condiţii care adaugă la condiţiile prevăzute de Legea cadru.
Această condiţie impusă de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei este exacerbată şi disproporţionată în raport, cu condiţiile stabilite prin lege şi care fără îndoială sunt condiţii obiective (vechime în magistratură, consilier juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat) şi prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective privind verificarea cunoştinţelor despre câteva acte normative fie ele şi despre organizarea profesiei de avocat.
Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Faţă de împrejurarea că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei civile nr. 424 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrative şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2013. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 961/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
