ICCJ. Decizia nr. 1089/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1089/2014
Dosar nr. 18/1748/2013
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petentul N.N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 27 octombrie 2012, emis de intimată.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat, în esenţă, că procesul-verbal de contravenţie este nelegal şi netemeinic, impunându-se anularea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 2831 din 18 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Dispoziţia instanţei a fost întemeiată, în esenţă, pe prevederile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) raportat la art. III din Legea nr. 2/2013, în considerarea faptului că, potrivit modificărilor astfel aduse, plângerea contravenţională se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază contravenientul, apreciindu-se că aceste dispoziţii procedurale sunt de imediată aplicare inclusiv proceselor contravenţionale în primă instanţă, în curs de judecată la data la care a intervenit modificarea.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 10153 din 17 decembrie 2013, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, întrucât acestea se referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, şi nu la materia contravenţională, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor actului normativ sus-menţionat, iar dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 iar nu şi celor în curs de soluţionare.
Iar potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002 raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii contestaţiei, instanţa competentă în soluţionarea plângerii contravenţionale este instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoria Cornetu.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Piteşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Cornetu.
În cauză, este necontestat că obiectul plângerii îl formează procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 27 noiembrie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, petentul N.N. a fost sancţionat cu amendă contravenţională, întrucât s-a constatat că vehiculul categoria A, aparţinând petentului, a circulat la data de 10 noiembrie 2012, ora 12:11 pe Autostrada A2 km 12+450m, localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
De asemenea, este necontestat că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Aşa cum rezultă însă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost însă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 3 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Ca regulă, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, excepţiile fiind permise numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de către lege.
În opinia Înaltei Curţi, norma de competenţă sus-menţionată se aplică, astfel, numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat normele procedurale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, invocate de către Judecătoria Cornetu, se reţine că acestea se aplică numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională, interpretarea contrară dată, de această instanţă, dispoziţiilor legale sus-citate, fiind neîntemeiată.
Întrucât în prezenta cauză se contestă procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 27 noiembrie 2012, prin care s-a reţinut că, la data de 10 noiembrie 2012, ora 12:11, pe Autostrada A2 km 12+450m, localitatea Glina, judeţul Ilfov, vehiculul a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, se reţine că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, anterior modificărilor aduse de Legea nr. 2/2013, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului, este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul N.N. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESRIN şi cu chematul în garanţie B.F. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1094/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
