ICCJ. Decizia nr. 1109/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1109/2014
Dosar nr. 4326/1/2013
Şedinţa publică de la 5 martie 2014
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii şi hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 674 din 4 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 742/35/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursurile declarate de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Consiliul Judeţean Bihor, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei nr. 266 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, şi a constat nul recursul declarat de reclamanta J.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
2. Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat cerere de revizuire de către recurenta-reclamantă J.A., invocând dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Revizuenta a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că a solicitat încadrarea în grad de handicap, suferind, încă din copilărie, de hipoacuzie gravă bilaterală, producându-se o serie de erori în cercetările asupra acestui aspect de către instanţa de judecată.
Solicită revizuirea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei Curţii de Apel Oradea.
3. Apărările formulate de intimaţi
Intimata Consiliul Judeţean Bihor, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de reizuire, motivând că susţinerile revizuentei nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., neindicându-se temeiul de drept pe care se sprijină cererea de revizuire.
În subsidiar, a solicitat a se verifica dacă cererea de revizuire este tardiv formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
1. Examinând cererea în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, numai cu privire la o cerere admisibilă din perspectiva art. 322 C. proc. civ., se va verifica formularea acesteia în termenul prevăzut de lege.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-pct. 10 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Potrivit articolului menţionat,
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
9. dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.”
Înalta Curte constată că revizuenta invocă generic prevederile art. 322 C. proc. civ., fără a indica niciunul dintre cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri.
De asemenea, nu a formulat critici ale deciziei atacate care să se poată circumscrie motivelor de revizuire anterior citate şi care să poată fi analizate în această cale de atac. S usţinerile sale privesc probleme de fond, împrejurări care au fost discutate de instanţe cu ocazia soluţionării litigiului în fond şi în calea de atac a recursului, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a acestor aspecte.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 cu referire la art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de J.A. împotriva deciziei nr. 674 din 4 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal‚ ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1115/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1053/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
