ICCJ. Decizia nr. 1129/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1129/2014

Dosar nr. 1296/33/2012

Şedinţa publică de la 6 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 06 septembrie 2012, reclamantul G.I.C. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârât şi obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripţia Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 696 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul, prin OMJ nr. 1404/C/2012, a recunoscut reclamantului calitatea de executor judecătoresc stagiar urmând a fi angajat, prin grija Camerei Executorilor Judecătoreşti Cluj, stagiar în cadrul unui birou de executor judecătoresc din circumscripţia unei judecătorii din raza teritorială a Curţii de Apel Cluj.

La o dată ulterioară, reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de a fi numit executor judecătoresc definitiv apreciind că până la momentul comunicării ordinului de numire în funcţie a continuat să-şi desfăşoare activitatea ca executor bancar şi, prin urmare, întrucât la data primirii ordinului de numire îndeplineşte condiţia de vechime trebuie să fie numit executor judecătoresc definitiv.

Întrucât la data limită stabilită de legiuitor - respectiv 19 martie 2011- reclamantul avea o vechime în profesie inferioară limitei de doi ani stabilită prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, în mod corect pârâtul a emis ordinul privind dobândirea calităţii de executor judecătoresc stagiar, comunicarea ulterioară făcută, prin adresa nr. 46341 din 21 mai 2012 fiind legală.

Apărările formulate de reclamant, prin trimitere la dispoziţiile art. 5 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 287/2011 nu au fost reţinute de către instanţă la soluţionarea cauzei întrucât aceste norme au caracter tranzitoriu şi reglementează actele şi faptele care pot fi îndeplinite de executorii încadraţi în instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare, instituţiile de credit cooperatiste până la data numirii în funcţia de executor judecătoresc definitiv/dobândirii calităţii de executor judecătoresc stagiar şi nu poate constitui temei legal pentru recalcularea vechimii efective în funcţia de executor bancar.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul G.I.C. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul expune situaţia de fapt şi demersurile efectuate în vederea valorificării drepturilor sale, susţinând, în esenţă, următoarele aspecte:

La data de 19 martie a solicitat numirea în funcţia de executor judecătoresc stagiar, deoarece la data respectiva nu avea vechimea de 2 ani, dar a ajuns la aceasta vechime până la data numirii în funcţie.

În data de 20 aprilie 2012 a fost depusa la Camera Executorilor Judecătoreşti Cluj cererea nr. 341 din 20 aprilie 2012 prin care a solicitat angajarea conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011.

Având în vedere recomandarea domnului M.M., preşedintele Camerei Executorilor Judecătoreşti Cluj, recurentul arată că a luat legătura cu toţi executorii din judeţul Sălaj (sunt 4 în total), dar singurul care şi-a arătat disponibilitatea a fost domnul executor judecătoresc C.R.G., dar, neavând vechimea stabilita de art. 49 din statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a solicitat o dispensă, care însă i-a fost respinsă de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Cluj prin adresa nr. 426 din 25 mai 2012.

În data de 16 mai 2012, în urma audienţei la Ministerului Justiţiei, domnul A.C. - Şef Serviciu Profesii Juridice Conexe i-a recomandat să-şi găsească un executor judecătoresc îndrumător deoarece Ministerul Justiţiei nu poate decât să recomande Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti să pună în aplicare dispoziţiile Legii nr. 287/2012. În aceeaşi dată recurentul a solicitat Ministerul Justiţiei, conform adresei înregistrată sub nr. 46341 din 16 mai 2012, numirea în funcţia de executor judecătoresc definitiv, care însă a fost respinsă prin adresa cu acelaşi număr din 21 mai 2012.

În data de 22 iunie 2012, a solicitat Ministerului Justiţiei posibilitatea de a participa la examenul de definitivat, având în vedere că din comisia care verifică îndeplinirea condiţiilor fac parte 3 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei şi 2 reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, dar cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 60844 din 03 iulie 2012.

La data de 02 august 2012 a solicitat Ministerului Justiţiei să-i comunice vechimea în funcţia de executor bancar pe care a acumulat-o şi a solicitat să stăruie în aplicarea dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 3 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011. Din adresa nr. 75875 din 09 august 2012 reiese că la data încetării contractului individual de muncă datorită intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 recurentul avea o vechime de 2 ani şi 8 zile. Referitor la cea de-a doua solicitare nu a primit nici un răspuns, de fapt singurul act întreprins de Ministerului Justiţiei a fost adresa nr. 41573 din 04 mai 2012 adresa preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, domnul M.C.

În data de 02 august 2012 a solicitat Camerei Executorilor Judecătoreşti Cluj să stăruiască în aplicarea dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 3 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1404/C din 06 aprilie 2012 şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011 dar prin adresa nr. 654 din 14 septembrie 2012 i s-a recomandat să-şi găsească un executor judecătoresc îndrumător.

Recurentul mai precizează că, având în vedere ca nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 40 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 referitoare la condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea participa la examenul de definitivat (nu are cum să le îndeplinească dacă nu este angajat la un birou de executor judecătoresc), cu siguranţă dosarul său de înscriere va fi respins.

Recurentul consideră că, prin Legea nr. 287/2011, executorii judecătoreşti numiţi stagiari au fost lăsaţi în afara sistemului, deoarece prevederile art. 2 alin. (2) sunt departe de a fi legale (prin lege se impune unui angajator privat să angajeze o persoană pe care nu o doreşte sau nu are nevoie de ea).

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a dosarului, reclamantul G.I.C. a solicitat anularea adresei nr. 46341 din 21 mai 20 12 emisă de pârâtul Ministerul Justiţiei şi obligarea instituţiei pârâte la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripţia Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Astfel cum corect a observat judecătorul fondului, probele administrate în cauză evidenţiază împrejurarea că, la data depunerii cererii (19 martie 2012) şi care era ultima zi în care aceasta putea fi depusă, reclamantul avea o vechime în funcţia de executor bancar de 1 an, 11 luni şi 19 zile.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 287/2011 "(1) Executorii înregistraţi în condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.

(2) Executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar. (...)"

Instanţa de fond a interpretat corect că art. 1 din Legea nr. 287/2011 evidenţiază două situaţii, respectiv: numirea în funcţia de executor judecătoresc definitiv la cererea executorilor aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, dacă au o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, îndeplinesc condiţiile de la art. 15 lit. a) - f) din Legea nr. 188/2000 şi desfăşoară activitatea de executor la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), respectiv la 19 martie 2011 şi dobândirea calităţii de executor judecătoresc stagiar la cererea executorilor aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste care au la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), respectiv la 19 martie 2011, o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, iar la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1).

Înalta Curte remarcă faptul că, la data de 19 martie 2011, reclamantul avea o vechime de 1 an, 11 luni şi 19 zile vechime care i-a permis accesul doar la dobândirea calităţii de executor judecătoresc stagiar, calitate care i-a fost conferită în mod corect prin OMJ nr. 1404 C/2012 şi care nu a format obiectul vreunei contestaţii. De altfel, chiar cererea reclamantului a fost în sensul acordării calităţii de executor judecătoresc stagiar.

Înalta Curte reţine faptul că momentul faţă de care se cuantifică vechimea efectivă în activitatea de executor exercitată în cadrul instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, instituţiilor de credit cooperatiste. este cel prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 287/2011, respectiv 19 martie 2011 şi nu alte momente ulterioare de tipul datei comunicării ordinului de numire care nu au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea vechimii efective pentru numirea în funcţia de executor judecătoresc definitiv/dobândirea calităţii de executor judecătoresc stagiar.

Analogia pe care o face recurentul-reclamant cu situaţia executorilor judecătoreşti care au activat în birourile de pe lângă judecătorii şi tribunale prin trimitere la art. 107 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin OMJ nr. 210/2001 aparţinând capitolului "Dispoziţii tranzitorii şi finale" nu poate fi primită, întrucât este vorba despre norme juridice speciale care sunt de strictă interpretare vizând situaţii explicite cauzate de anumite modificări ale legislaţiei care reglementează această profesie liberală survenite de-a lungul timpului.

Deci, faptul că recurentul-reclamant a dobândit ulterior datei de 19 martie 2011 o vechime în funcţia de executor bancar de 2 ani şi 22 zile nu are relevanţă, întrucât la data limită stabilită de legiuitor avea o vechime în profesie inferioară şi exista un act administrativ ce producea efecte juridice, necontestat, respectiv OMJ nr. 1404 C/2012, prin care acesta a dobândit calitatea de executor judecătoresc stagiar, urmând ca numirea ca executor judecătoresc definitiv să se realizeze în condiţiile legii, ca pentru orice executor judecătoresc stagiar.

Pentru aceste raţiuni, cererea recurentului-reclamant este neîntemeiată, întrucât numirea în funcţia de executor judecătoresc definitiv fără efectuarea perioadei de stagiu nu are temei legal. În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că actul administrativ individual atacat este emis în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, neexistând motive de nulitate de natură să atragă anularea acestuia şi obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului de numire în profesia de executor judecătoresc definitiv în circumscripţia Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.I.C. împotriva Sentinţei civile nr. 696/2012 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1129/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs