ICCJ. Decizia nr. 1196/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1196/2014
Dosar nr. 6534/2/2012
Şedinţa publică de la 25 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 6534/2/2012 reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA a chemat în judecată Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, solicitând anularea deciziei Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport din 6 martie 2012, privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de C.N.C.F.C.F.R. SA împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 22 decembrie 2011; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 22 decembrie 2011; suspendarea executării titlului de creanţă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei deduse judecaţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că în baza mandatului de control din 27 octombrie 2011, emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Direcţia Generala Relaţii Financiare Externe din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii din 27 septembrie 2011, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în adresa Autorităţii de Mangement ex - ISPA (AM -ex-ISPA) din 28 iunie 2011.
Obiectivul controlului financiar a fost verificarea modului de decontare a unor sume corespunzătoare unor lucrări de protecţia mediului din cadrul contractului ISPA, Reabilitarea secţiunilor B.-F. de pe linia de cale ferata B.B.-C., secţiunea B.-F.F., Lot 2, încheiat intre C.N.C.F.C.F.R. SA (beneficiar) şi SC T.E.R.N.A. SA (antreprenor).
S-a arătat că, în legătură cu lucrările specifice de protecţie a mediului, s-au produs neînţelegeri cauzate de interpretarea diferita a clauzelor contractuale de către beneficiar şi inginer, pe de o parte, şi antreprenor, pe de alta parte, ceea ce a condus la necesitatea rezolvării disputelor prin arbitraj, conform prevederilor art. 20.2 din condiţiile generale ale contractului.
S-a precizat că în 16 ianuarie 2009 a fost emisa decizia D.A.B., ce a avut ca obiect rezolvarea mai multor probleme apărute pe parcursul execuţiei contractului ISPA, printre care şi cea a sumei solicitate de antreprenor pentru lucrări suplimentare de protecţia mediului, în cuantum de 1.359.655,67 euro, inclusă în propunerea de ordin de variaţie din 15 octombrie 2007, prin care s-a constatat că argumentele prezentate de beneficiar nu sunt suficiente pentru a justifica refuzul acesteia de a plăti suma de 1.359.655,67 euro, inclusă în propunerea de ordin de variaţie din 15 octombrie 2007 înaintata de antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA, astfel încât, prin decizia din 16 ianuarie 2009, a dispus în favoarea acestuia din urma.
S-a mai arătat în acţiune, că din nota din 2009, a rezultat că C.N.C.F.C.F.R. SA a acceptat însă decizia D.A.B., fără a apela la soluţia arbitrajului.
În concluzie, echipa de control a stabilit că „(...)suma de 1.382.973,67 euro plătită de C.N.C.F.C.F.R. SA executantului SC T.E.R.N.A. SA în baza deciziei D.A.B. nu este eligibilă în cadrul măsurii ISPA deoarece nu îndeplineşte condiţiile eligibilitate prevăzute în Memorandumul de finanţare al acestei masuri, respectiv a fost inclusă în declaraţia de plată în absenţa unor documente justificative care să fie disponibile pentru verificare”.
Prin decizia din 2012 a fost respinsă plângerea prealabilă.
A considerat reclamanta că nerecunoaşterea eligibilităţii sumei de 1.382.973,67 euro reflectă o concluzie eronată a pârâtei, având în vedere clauza care a instituit procedura de soluţionare a disputelor apărute în contractul de finanţare prin Comisia de adjudecare a disputelor, care a decis în favoarea constructorului, având în vedere faptul că antreprenorul a făcut dovada excavărilor (în cantitate aproximativă de 1 mii, tone) precum şi a transportării unor cantităţi către administraţiile locale din proximitatea lucrărilor.
S-a susţinut că, în cadrul contractului de lucrări, deşi cantitatea iniţial estimată de material care urma a fi excavată a fost de 457.120,00 mc (868.528,00 tone), efectiv conform detaliilor de execuţie au fost excavate 528.321,35 mc (1.003.810,57 tone), cantitatea de material reieşită din cale în urma excavaţiilor fiind transportată în depozite temporare (depozite lângă şină) urmând ca acestea să fie transportate ulterior către depozite definitive pentru a aduce terenul la forma iniţială în proximitatea şinei, conform contractului.
A mai arătat că, deşi cantitatea reieşită de material excavat urma să fie transportată în locaţiile prevăzute în contract, întrucât acestea nu puteau absorbi o cantitate aşa de mare, constructorul a apelat la prevederile specificaţiilor tehnice, transportând o parte din materialul rezultat către autorităţile locale, după cum reiese din anexa nr. 2.
Având în vedere faptul că nu a fost vorba de un articol nou, ci doar de suplimentare cantitativă, a considerat reclamanta că această sumă prevăzută în ordinul de variaţie 14 este eligibilă din punct de vedere contractual.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pârâta a susţinut că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 20 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
În fond, pârâta a arătat că eligibilitatea sumei de 1.382.973,67 euro nu a putut fi reţinută drept pertinentă luând în considerare diferenţa foarte mare dintre cantitatea de material transportat, iniţial estimată la 60.000 tone şi cantitatea facturată şi plătită de reclamantă de 1.003.840 tone, diferenţă ce nu poate fi considerată ca fiind doar o suplimentare cantitativă, aceasta reprezentând o modificare semnificativă a articolelor de cheltuieli din bugetul contractului.
De asemenea, s-a arătat că suplimentarea cantităţilor aprobată de C.N.C.F.C.F.R. SA nu întruneşte condiţiile necesare pentru a face obiectul unui ordin de variaţie.
S-a susţinut şi că prevederile ofertei iniţiale au fost modificate şi prin renunţarea la construirea drumurilor tehnologice şi a drumurilor de acces, ce ar fi trebuit să folosească o parte a materialului excavat.
În concluzie, întrucât reclamanta nu a derulat o procedură de achiziţie publică pentru atribuirea cantităţilor suplimentare de lucrări de protecţie a mediului, iar diferenţa mare între cantitatea ofertată iniţial şi cea facturată se datorează unor modificări în implementarea unor clauze contractuale, pârâta a considerat acţiunea reclamantei ca fiind nefondată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 212 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 12 octombrie 2012, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, luând act că anterior învestirii prezentei instanţe reclamanta a uzat de calea administrativă de atac prevăzută de art. 47 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţia sa fiind respinsă prin decizia din 2012.
Pe fondul acţiunii s-a constatat că, în ceea ce priveşte eligibilitatea sumei de 1.359.655,67 euro şi implicit pentru aprecierea legalităţii procesului-verbal de constatare din 22 decembrie 2011, decizia Comisiei de arbitrare a disputelor nu constituie în sine un temei pentru justificarea pretenţiilor reclamantei, în primul rând pentru că este obligatorie exclusiv faţă de părţile aflate în dispută şi nu pentru terţi, cum este cazul Autorităţii de Management, ori al organismelor naţionale sau comunitare cărora le revine obligaţia de a verifica eligibilitatea cheltuielilor avansate în cadrul proiectelor care au susţinere financiară comunitară.
De asemenea, s-a reţinut că, prin decizia pronunţată de Comisia de arbitrare a disputelor nu se antamează nicidecum conformitatea cheltuielilor ce constituie pretenţiile părţilor cu procedurile prevăzute prin Memorandumul de finanţare ce stă la baza încheierii contractul ISPA, astfel că nu are nicio relevanţă pentru verificarea eligibilităţii sumei achitate de reclamantă în baza acestei decizii.
Având în vedere că, iniţial, cantitatea de transport şi/sau depozitare din cadrul capitolului de protecţia mediului a fost estimată la întocmirea documentaţiei de licitaţie, la 61.310 tone, rezultând însă, că plata efectuată de reclamantă s-a raportat la o cantitate de 1.003.840 tone, a fost exclusă posibilitatea corectării unor atari erori, pe calea suplimentării cantitative prin ordin de variaţie, cum s-a realizat în speţă.
Faţă de aceste considerente Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada eligibilităţii sumei de 1.359.655,67 euro, reprezentând cheltuieli aferente operaţiunilor de excavare, depozitare şi transportul materialului excavat în cantitate de 1.003.840 tone, astfel că actul administrativ prin care s-a stabilit creanţa de 1.359.655,67 euro este legal.
În condiţiile în care instanţa a constatat pe fond legalitatea procesului-verbal de constatare a creanţei din 22 decembrie 2011, solicitarea suspendării executării acestui act a fost apreciată ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-reclamantă C.N.C.F.C.F.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA a arătat în esenţă următoarele:
- Sentinţa civilă din 18 ianuarie 2013 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost data cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 408/2001 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenta financiara nerambursabilă.
Reţinerile instanţei de fond potrivit cărora „(...) în executarea contractului ISPA a avut loc o modificare a soluţiei tehnice de abordare a lucrării” şi „(...) cantitatea de transport şi/sau depozitare din cadrul capitolului de protecţia mediului a fost estimata iniţial, la intocmirea documentaţiei de licitaţie, la 61.310 tone, rezultând însă, ca plata efectuată de reclamantă s-a raportat la o cantitate de 1.003.840 tone, ceea ce exclude posibilitatea corectării unor atari erori, pe calea suplimentarii cantitative prin ordin de variaţie, cum s-a realizat în speţă”, nu au suport legal.
Se arată că la anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanţare denumita „(…) Prevederi privind eligibilitatea cheltuielilor pentru masurile finanţate prin ISPA”, în secţiunea a III-a sunt enumerate principalele categorii de cheltuieli eligibile după cum urmează:
„(...) Ca regulă generală, cheltuielile legate de: studiile de fezabilitate;
- planificare şi proiectare, inclusiv studiul privind impactul asupra mediului;
- pregătirea terenului;
- construcţii;
- sunt subiecte eligibile pentru competentele prezentate mai jos. „(...) Pregătirea terenului şi construcţiile, la Secţiunea X pct. 2 este reglementata modificarea unui proiect aprobat, după cum urmează:
Orice modificare a unui proiect aprobat, care este egală sau mai mare de 5 milioane euro ori de 20% din costul total al acestuia, oricare ar fi mai mic, trebuie considerată o modifcare substanţială a proiectului.
Modificările majore ale obiectelor fizice ale proiectelor care schimbă natura acestuia sunt, de asemenea, tratate ca fiind „substanţiale”.
Cantitatea de material rezultat din excavaţii este în strânsa legătura cu cantitatea de protecţie a mediului estimată iniţial la întocmirea documentaţiei de licitaţie la 61.310 tone, rezultând o eroare în evaluarea cantităţilor de transport pe linie de protecţie a mediului.
- Excavarea unei cantităţi mai mari decât cea prevăzută în documentaţia de licitaţie nu constituie modificare substanţială de proiect, cum eronat a reţinut instanţa de fond, deoarece din conţinutul normei juridice înscrisă la Secţiunea X pct. 2 din anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanţare, raportat la elementele concrete ale contractului şi costul total al proiectului, această cantitate nu se încadrează nici în prima ipoteză, care impune ca modificarea să fie egală sau mai mare de 5 milioane euro, şi nici în cea de-a doua ipoteză care impune ca modificarea sa reprezinte 20% din costul total al investiţiei.
- Recurentul arată că potrivit prevederilor contractuale, reglarea cantităţilor de lucrări, care pot fi mai mari sau mai mici decât cele prevăzute în listele iniţiale, se face prin ordine de variaţie care pun de acord cantităţile efectiv realizate cu cele prevăzute iniţial în contract, cu respectarea preţurilor unitare ofertate, acest contract fiind de tip remasurat.
Această suplimentare de cantităţi este prevăzută în contractul încheiat cu antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA la anexa nr. 1 la Volumul 3 partea E, denumita Specificaţii Tehnice, unde au fost descrise lucrările de protecţia mediului adiacente lucrărilor din cadrul investiţiei de baza, pentru fiecare din secţiunile sectorului B.-F1.
- Sentinţa civilă nr. 212 din 18 ianuarie 2013 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost data cu incalcarea dispoziţiilor contractului ediţia 1999.
Conform prevederilor contractuale, reglarea cantităţilor de lucrări, care pot fi mai mari sau mai mici decât cele prevăzute în listele iniţiale, se face prin ordine de variaţie care pun de acord cantităţile efectiv realizate cu cele prevăzute iniţial în contract, cu respectarea preţurilor unitare ofertate.
Deşi lucrările specifice de protecţia mediului au fost menţionate şi în Capitolul 3 din cadrul aceluiaşi Volum 3, faptul că ele sunt cantitativ suplimentare lucrărilor ce fac parte din investiţia de baza a condus la neînţelegeri cauzate de interpretarea diferită a clauzelor contractuale de către beneficiar şi inginer, pe de o parte, şi antreprenor, pe de altă parte.
- Din analiza deciziei Comisiei de adjudecare a disputelor, în privinţa ordinelor de variaţie, se poate concluziona ca C.N.C.F.C.F.R. SA a obţinut câştig de cauză în cazul tuturor ordinelor, cu excepţia ordinelor de variaţie.
Astfel, în cazul ordinului de variaţie (ce face obiectul dosarului dedus judecaţii), lucrările de protecţie a mediului cerute constau în lucrările de excavare, depozitare şi transport de material excavat.
Principala dispută se referă la faptul că materialul nu a fost transportat sau depozitat în aria de depozitare specifică convenită, ci a fost pus la dispoziţia consiliilor locale ale comunelor din zona de către antreprenorul SC T.E.R.N.A. SA, potrivit clauzelor contractuale.
Se menţionează ca materialul excavat urma să fie transportat în locaţiile prevăzute în contract, însă deoarece acestea nu puteau absorbi o cantitate aşa de mare fată de cea iniţial estimată, constructorul a apelat la prevederile specificaţiilor tehnice (Anexa 6 Vol. 3 Partea E - Lucrări specifice de protecţia mediului) transportând o parte din materialul excavat către autorităţile locale (potrivit clauzelor contractuale).
Pe acest aspect a arătat recurenta că aceasta decizie este obligatorie C.N.C.F.C.F.R. SA punând-o în executare potrivit clauzelor contractuale.
Sentinţa civilă nr. 212 din 18 ianuarie 2013 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost data cu încălcarea dispoziţiilor art. 977-art. 985 C. civ. 1864.
Apărarea intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare aprobat din 22 decembrie 2011, direcţia de specialitate din Ministerul Transporturilor a constatat faptul că în derularea contractului ISPA, Reabilitarea secţiunilor B.-F. de pe linia de cale ferată B.B.-C., secţiunea B. F1, Lot 2 încheiat la data de 11 aprilie 2005 între C.N.C.F.C.F.R. SA (beneficiar) şi SC T.E.R.N.A. SA (antreprenor), a cărui finanţare este susţinută din fonduri nerambursabile ISPA în proporţie de 75% şi de la bugetul de stat pentru 25%, s-a hotărât modificarea soluţiei tehnice de abordare a lucrării.
Prin efectul măsurii de modificare a soluţiei tehnice, în cursul anului 2007 antreprenorul a pretins recurentei-reclamante cheltuieli suplimentare aferente lucrărilor de protecţie a mediului pentru care, fără nicio dovadă, susţine o supradimensionare a volumului de operaţiuni inerente implementării contractului în contextul creşterii materialului rezidual.
A fost propus astfel de către antreprenor spre aprobare ordinul de variaţie din 15 octombrie 2007, ca măsură formală de susţinere a suplimentării valorii contractului
Conflictul apărut astfel între părţile contractante, calificabil în contextul clauzelor contractuale prevăzute la art. 20 din contract, a fost dedus soluţionării Comisiei de arbitrare a disputelor, care prin decizia din 16 ianuarie 2009 s-a pronunţat în favoarea SC T.E.R.N.A. SA., document pe care recurenta-reclamantă l-a prezentat ca fiind justificativ pentru decontarea sumei de 1.382.973,67 euro.
Concret, pentru că nu a înţeles să o conteste în termen de 30 de zile, C.N.C.F.C.F.R. SA este obligată să o respecte în cadrul raportului juridic al cărui izvor îl reprezintă contractul ISPA, Reabilitarea secţiunilor B.-F. de pe linia de cale ferată B.B.-C., secţiunea B. F1, Lot 2.
Decizia Comisiei de Adjudecare a Disputelor este obligatorie numai pentru părţile semnatare ale contractului, reprezentând o modalitate de soluţionare a disputelor între părţi stipulată în Contractul semnat de către cele două părţi implicate, C.N.C.F.C.F.R. SA şi SC T.E.R.N.A. SA, fiind opozabilă exclusiv acestora. Comisia Europeană neavând obligaţia de a finanţa aceste costuri, dacă ele nu răspund cerinţelor de eligibilitate a cheltuielilor, stipulate prin Memorandumul de finanţare convenit.
Se arată că nu în ultimul rând un aspect foarte important avut în vedere la analizarea eligibilităţii sumei pretinse, subliniat în punctul de vedere formulat în adresa Comisiei Europene la care am făcut trimitere anterior, a fost şi faptul că eligibilitatea unor astfel de cheltuieli în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene este determinată şi de modalitatea actului juridic care le-a determinat, în speţa cantităţile suplimentare de lucrări de protecţia mediului putând fi atribuite de C.N.C.F.C.F.R. SA numai prin procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare şi introduse într-un act adiţional la contractul de lucrări.
Trebuie reţinut şi faptul că pentru cheltuielile de depozitare incluse în suma de 1.382.973,67 euro, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 6 din Secţiunea a II-a a anexei nr. III.2 a Memorandumului de finanţare, unde se menţionează că toate cheltuielile trebuie „raportate la plăţile certificate şi făcute efectiv de organismul responsabil cu implementarea, susţinute de facturi plătite sau de documente contabile cu valoare probativă echivalentă”.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurenta-reclamantă a depus în condiţiile prevăzute de art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în dovedirea acţiunii.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
- În ceea ce priveşte reţinerea eronată de către instanţa de fond a situaţiei de fapt referitoare la excavarea unei cantităţi mai mari de pământ şi care nu constituie modificarea substanţială de proiect în raport cu Secţiunea a X-a pct. 2 din anexa nr. III.2 din Memorandumul de finanţare.
Înalta Curte reţine că ceea ce a făcut obiectul Controlului financiar a fost verificarea modului de decontare a unei sume corespunzătoare unei lucrări de protecţia mediului, respectiv procedura de suplimentare a cantităţilor de pământ excavat adiacent lucrărilor ce fac parte din investiţia de bază, pe bază de ordin de variaţie.
Astfel, deşi sunt lucrări eligibile, reglarea cantităţilor de lucrări mai mari sau mai mici se face prin ordin de variaţie.
Autoritatea de control financiar a stabilit corect că suma de 1.382.973,67 euro nu este eligibilă deoarece nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute în Memorandumul de finanţare al acestei măsuri, respectiv a fost inclusă în declaraţia de plată fără documente justificative.
- Referitor la motivul de recurs privind faptul că lucrările prevăzute în ordinul de variaţie sunt prevăzute în contract, cât şi în Memorandumul de finanţare, fiind suportate prin intermediul capitolului cheltuieli neprevăzute şi efectuarea plăţii în baza unei decizii a Comisiei de adjudecare a disputelor.
Memorandumul de finanţare cuvenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă, aprobat prin Legea nr. 408/2001, prevede în anexa nr. III.2 Secţiunea a II-a pct. 5 faptul că orice cheltuială declarată Comisiei trebuie să se bazeze pe înţelegeri legale şi/sau pe documente, fiind imperativă existenţa unor evidenţe documentare corespunzătoare.
În speţă, întreaga cantitate de lucrări referitoare la categoria de cheltuieli cu protecţia mediului a fost evidenţiată în contabilitatea C.N.C.F.C.F.R. SA, fără a putea fi probate măsurători de cantităţi certificate de inginerul care a supervizat lucrările, cheltuielile cu transportul nu au la bază foi de parcurs justificative, nu există dovezi privind cantitatea materialelor excavate şi unde au fost transportate.
- Nu poate fi primită susţinerea că decizia emisă de Comisia de adjudecare a disputelor este opozabilă şi Ministerului Transporturilor ca parte contractantă.
Este adevărat că potrivit cauzelor contractuale, decizia Comisiei de adjudecare a disputelor este obligatorie în relaţia sa cu antreprenorul însă aceasta nu poate fi opozabilă, autorităţilor naţionale sau comunitare care au ca atribuţie verificarea eligibilităţii cheltuielilor, dacă ele nu corespund cerinţelor de eligibilitate stipulate prin Memorandumul de finanţare.
- Se reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că în speţă este vorba despre o modificare substanţială a soluţiei tehnice de abordare a lucrării, şi nu s-a invocat o modificare substanţială a proiectului cum susţine recurenta-reclamantă, câtă vreme obiectul verificării l-a constituit doar lucrările de protecţie a mediului care au înregistrat o creştere substanţială a cantităţilor finale faţă de cele iniţiale.
Aşa cum a precizat însăşi recurenta-reclamantă, cantitatea de material rezultat din excavaţii este în strânsă legătură cu cantitatea de transport şi/sau depozitare din cadrul capitolului de protecţia mediului estimată iniţial la înlocuirea documentaţiei de licitaţie la 61.310 tone şi care faţă de plata efectuată de reclamanta-recurentă pentru cantitatea de 1.003.840 tone, reprezintă o modificare semnificativă.
- În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că prin pct. 12 din decizia Comisiei de adjudecare a disputelor, a obţinut o extindere a termenului limită pentru finalizarea lucrărilor şi nu era benefic să atace această decizie la I.C.C. Paris, se apreciază că aceste împrejurări nu au relevanţă în ceea ce priveşte constatarea ca fiind neeligibile a cheltuielilor privind excavarea, depozitarea şi transportul materialului excavat stabilite potrivit ordinului de variaţie din 15 octombrie 2007, fiind capitole diferite din decizia Comisiei de adjudecare a disputelor.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Văzând că sentinţa recurată este legală şi temeinică, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor.
Respinge recursul declarat de C.N.C.F.C.F.R. SA împotriva sentinţei nr. 212 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1240/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
