ICCJ. Decizia nr. 1240/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1240/2014
Dosar nr. 1069/116/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 19 aprilie 2013, reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Călăraşi, a solicitat să fie obligată pârâta să recunoască reclamantului dreptul de persoană beneficiară a Legii nr. 189/2000 începând cu data de 18 martie 2013.
Reclamantul a precizat că a formulat cererea în calitate de persoană strămutată şi nu de moştenitor, fiind născut în localitatea C., jud. Constanţa, unde părinţii săi s-au stabilit după ce au venit din Bulgaria în septembrie 1940.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1051 din 13 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1069/116/2013 al Tribunalului Călăraşi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul P.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Călăraşi a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, contestaţia împotriva hotărârii emise de comisia constituită în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/2000 se face la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Având în vedere că, în speţă, reclamantul solicită recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000, competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca primă instanţă, în raport de dispoziţiile legale enunţate.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3453 din data de 08 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia privind necompetenţa materială a acestei instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Călăraşi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată ulterior, şi în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 5275 din 26 martie 2013, prevede că împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Prin urmare, competenţa materială, potrivit acestui text de lege, în soluţionarea prezentului litigiu, aparţine Tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că acţiunea formulată de reclamantul P.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii are ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. - art. 33, s-a modificat art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către, regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, acesta având următorul cuprins:
„(4) Împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Totodată, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Prevederile Legii nr. 76/2012 au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, fiind deci aplicabile la data de 19 aprilie 2013, când a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată acţiunea.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe P.C. şi Casa de Pensii Călăraşi în favoarea Tribunalul Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1196/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 131/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
