ICCJ. Decizia nr. 1404/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1404/2014
Dosar nr. 5700/1/2012
Şedinţa publică de la 19 martie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea depusă la data de 4 septembrie 2012, SC A.T. SRL a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte, fără a prezenta motivele cererii de revizuire.
2. Hotărârea atacată cu revizuire
Prin decizia nr. 2442 din 17 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul formulat de SC A.T. SRL împotriva sentinţei nr. 236 din 11 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 236 din 11 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a fost admisă excepţia de prematuritate şi a fost respinsă acţiunea reclamantei ca prematur formulată. Instanţa a reţinut că reclamanta a formulat acţiune împotriva deciziei de impunere, fără ca organul fiscal să fi soluţionat contestaţia, în condiţiile în care doar împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei este deschisă calea acţiunii în faţa instanţei de judecată.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei instanţei de fond, concluzionându-se că până la soluţionarea contestaţiei împotriva actelor administrative fiscale, care se finalizează cu emiterea unei decizii sau dispoziţii, nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ actele administrativ fiscale contestate la organele fiscale, astfel încât sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire, la termenul stabilit pentru soluţionarea acesteia, din data de 13 februarie 2013, a constatat că au lipsit atât revizuenta, cât şi intimata, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 252 din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părţile au lipsit nejustificat la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de revizuire formulate şi nu au solicitat judecarea în lipsă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.
De la data suspendării cauzei şi până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimarea cererii de revizuire formulată de SC A.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 14/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1407/2014. Contencios → |
|---|
