ICCJ. Decizia nr. 1605/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1605/2014
Dosar nr. 2313/2/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.V., să se constate existenta calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.V.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în fapt, prin cererea din 9 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ, dosar în care C.V. a întocmit documente.
S-a mai arătat că aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 6 februarie 2012, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii introductive, pârâtul C.V., având gradele de locotenent (1982, 1984, 1985) şi, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila, Serviciu 2, a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane semnalate că „are preocupări de rămânere ilegală în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”, derulând o serie de măsuri precum:
- dirijarea reţelei informative în scopul obţinerii de informaţii despre „comportamentul celui în cauză”;
- interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice;
- „investigaţii complexe” la domiciliul şi la locul de muncă al urmăritului;
- „avizarea negativă” a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în R.F.G.”, motivul reprezentându-l atitudinea pe care a avut-o în Libia şi manifestările duşmănoase la adresa conducerii superioare de partid.
A mai arătat reclamantul, totodată, că pârâtul a verificat, recrutat şi dirijat un informator pentru a obţine date şi informaţii despre studenţii din anul I ai Facultăţii de Construcţii a Institutului Politehnic I.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5390 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de lucrător în privinţa pârâtului C.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul C.V. a avut gradele de locotenent (1982, 1984, 1985) şi, respectiv, locotenent major (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila, Serviciul 2, aspect confirmat de pârât prin cererea depusă.
În raport de conţinutul acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
În opinia instanţei, din cuprinsul dosarului informativ, având ca titular pe numitul S.I., rezultă că, din poziţia deţinută, pârâtul C.V. a participat activ la urmărirea informativă a acestuia, care, în calitate de pastor al Bisericii B. din Brăila, a fost supravegheat informativ în perioada 1974-1987, întrucât era semnalat ca având „activitate duşmănoasă, desfăşurată sub acoperire religioasă şi legături suspecte cu emisari ai cultului baptist, cunoscuţi cu poziţia ostilă la adresa Republicii Socialiste România”.
Astfel, s-a reţinut că pârâtul a participat la dirijarea reţelei informative în scopul obţinerii de informaţii despre „comportamentul celui în cauză”, cu motivaţia că „are preocupări de rămânerea ilegală în străinătate cu ocazia unor deplasări oficiale sau în interes personal”, derulând; o serie de măsuri precum: interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice; „investigaţii complexe” la domiciliul şi la locul de muncă al urmăritului; „avizarea negativă” a urmăritului pentru „plecare în interes personal, la rude în R.F.G.”, motivul reprezentându-l „atitudinea pe care a avut-o în Libia şi manifestările duşmănoase la adresa conducerii superioare de partid”, pârâtul fiind menţionat ca destinatar al transcrierilor de tehnică operativă ce îl vizau pe S.I.
S-a concluzionat că în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată al numitului S.I., luând măsuri pentru ca acesta să nu mai poarte convorbiri cu străinătatea, prejudiciind în mod grav statutul persoanei urmărite.
În consecinţă, instanţa de fond reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată al persoanei urmărite, secretul corespondenţei.
3. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs C.V., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că instanţa de fond a reţinut în mod greşit participarea sa la urmărirea numitului S.I.
Prima instanţă, fără o analiză temeinică, a respins solicitarea reclamantului de a depune înscrisuri pentru a dovedi că nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică.
Probatoriul solicitat viza faptul că C.N.S.A.S. nu putea iniţia acţiunea în constatare conform art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 atâta timp cât nu a fost investită de persoana ce se consideră vătămată în dreptul său fundamental, aşa cum arată prevederile art. 7, art. 8 şi art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008.
La dosar nu există nici un document prin care S.I., în urma identificării recurentului de către C.N.S.A.S., să ceară stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Intimatul nu se putea sesiza din oficiu, conform art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece recurentul nu face parte din categoria persoanelor ce fac obiectul acestei verificări.
În ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitatului, iar nu şi a altor dosare.
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face prin raportare la întreaga activitate a ofiţerului sau subofiţerului şi nu se limitează doar la activităţile derulate în legătură cu dosarul celui care a formulat cerere de verificare.
Atâta timp cât din partea numiţilor C.N., G.M.T. şi J.C. nu există o cerere în sensul de a se verifica calitatea recurentului de lucrător al Securităţii, sfera verificării nu se poate extinde şi pentru dosarele acestor persoane.
Din actele dosarului nu rezultă în ce mod a suprimat recurentul drepturile şi libertăţile numitului S.I., care sunt acţiunile de natură a încălca drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Notele informative şi rapoartele consemnează o situaţie de fapt fără a se dispune o măsură.
Existenţa numelui recurentului în cuprinsul mai multor rezoluţii ale conducerii I.P.J. Brăila, pe notele de transcriere a unor înregistrări telefonice nu poate fi de natură a stabili că s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale.
La dosar nu există nicio altă dovadă din care să rezulte că recurentul a luat la cunoştinţă sau a dus la îndeplinire acele rezoluţii.
Motivarea instanţei de fond, în sensul că cetăţenii au dreptul că cunoască dosarele persoanelor alese sau numite în funcţii publice sau care ocupă poziţii sau desfăşoară activităţi cu un impact semnificativ pentru viaţa societăţii este străină de cauză, deoarece recurentul nu deţine nicio funcţie publică.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
Recursul este nefondat.
La dosarul de fond se regăseşte cererea formulată de S.I., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, prin care solicită verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Pentru demararea acţiunii în justiţie, dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 nu impun existenţa unui mandat expres de reprezentare în instanţă dat de persoana care a formulat cererea, astfel încât recurentului-pârât nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, toate actele necesare soluţionării pricinii se aflau la dosar şi i-au fost comunicate.
Verificarea calităţii de lucrător al Securităţii s-a făcut de către judecătorul fondului numai cu privire la instrumentarea dosarului persoanei care a formulat cererea, neconfirmându-se susţinerile din cererea de recurs, în sensul valorificării dosarelor numiţilor C.N., G.M.T. şi J.C.
În cuprinsul motivării sentinţei de fond s-a făcut o expunere a modalităţilor de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii, fără a se afirma că pârâtul ocupă o funcţie publică sau desfăşoară activităţi cu impact semnificativ pentru viaţa societăţii.
În mod corect a reţinut prima instanţă că în speţă sunt întrunite prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se stabili calitatea recurentului de lucrător al Securităţii.
Din notele informative şi rapoartele existente rezultă că recurentul era implicat activ în urmărirea convorbirilor telefonice ale numitului S.I.
Recurentul, primind ordine de la superiorii săi, avea obligaţia să ia toate măsurile pentru ca urmărirea să se desfăşoare în condiţii optime.
Este irelevantă împrejurarea neexistenţei la dosar a unei dovezi prin care ofiţerul a luat la cunoştinţă sau a dus la îndeplinire ordinul superiorilor.
Apărarea recurentului nu este credibilă, fiind vorba despre o structură organizată de tip militar.
Simpla activitate de interceptare a convorbirilor telefonice şi a răspunderilor legate de această acţiune conduce la concluzia încălcării unui drept fundamental al omului, dreptul la viaţa privată.
Astfel, în concret, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă cu prisosinţă că recurentul a desfăşurat activităţi care au suprimat, îngrădit drepturi fundamentale ale omului, iar criticile aduse sentinţei instanţei de fond nu sunt fondate.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei nr. 5390 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1598/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1606/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
