ICCJ. Decizia nr. 1594/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1594/2014
Dosar nr. 5593/2/2013
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 8 august 2013, sub nr. 5539/2/2013, reclamantul Ministerul Fondurilor Europene Reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA, Ministerul Transporturilor şi C.N.A.D.N.R. SA a solicitat anularea sentinţei arbitrale din 9 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prin care s-a admis în parte acţiunea arbitrală formulată de reclamanta SC P. SA, astfel cum aceasta a fost precizată, au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 2.832.041,70 euro reprezentând capătul 1 din cerere, a respins celelalte capete de cerere, a admis în parte cererea privind cheltuielile de arbitrare şi a obligat în solidar la plata sumei de 150 euro taxa de înregistrare a dosarului, a sumei de 156.603,37 euro reprezentând taxa arbitrală (pro rata) şi a sumei de 25.550 euro reprezentând onorariu de avocat (parte aferentă procedurii arbitrale, pro rata).
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, la data de 11 septembrie 2013, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat menţinerea în parte a sentinţei arbitrale în ceea ce priveşte C.N.A.D.N.R. SA, iar în ceea ce priveşte cererea formulată de către Ministerul Fondurilor Europene admiterea contestaţiei numai în ceea ce priveşte pretenţiile.
Pârâta SC P. SA a depus întâmpinare la data de 19 septembrie 2013 prin care a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată.
La data de 17 octombrie 2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
În şedinţa publică din 7 ianuarie 2014, Curtea a constatat că Legea aplicabilă în cauză este cea din C. proc. civ. din 1865, a admis excepţia de conexitate invocată de pârâta SC P. SA în Dosarul nr. 5823/2/2013 şi a dispus conexarea dosarului respectiv la Dosarul nr. 5539/2/2013 şi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
În Dosarul nr. 5823/2/2013, reclamantul Ministerul Transporturilor a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA, Ministerul Fondurilor Europene şi C.N.A.D.N.R. SA, anularea sentinţei arbitrale nr. 132 din 9 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa nr. 8 din 7 ianuarie 20l4, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunile conexe formulate de reclamantul Ministerul Fondurilor Europene Reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi reclamantul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA şi C.N.A.D.N.R. SA, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost investită de către reclamanta SC P. SA cu acţiunea arbitrală la data de 31 ianuarie 2013, litigiul fiind soluţionat potrivit C. proc. civ. de la 1865, cu modificările ulterioare.
Având în vedere că procedura arbitrală a demarat sub imperiului legii procedurale vechi, Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, cu modificările ulterioare şi în ceea ce priveşte acţiunea în anularea sentinţei arbitrale.
A mai reţinut Curtea că acţiunea arbitrală are ca obiect pretenţii, preţ al prestaţiilor şi accesorii, în executarea contractului de prestări servicii încheiat între părţi.
Conform art. 365 C. proc. civ., „competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul”.
Potrivit art. 342, „Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă”.
Curtea a constatat că la data investirii tribunalului arbitral, 31 ianuarie 2013, competentă în fond pentru soluţionarea acţiunii în pretenţii ar fi fost Curtea de apel.
Contractul de prestări servicii este unul administrativ, încheiat cu autorităţi centrale, iar valoarea acestuia depăşeşte pragul prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, de 500.000 RON.
Din sentinţa arbitrală rezultă faptul că acţiunea priveşte executarea unui contract de prestări servicii, „asistenţă tehnică pentru pregătirea unui set de proiecte privind siguranţa rutieră” pentru acţiuni din exteriorul Comunităţii Europene finanţat bugetul general al Comunităţii Europene. Contractul a fost încheiat „în cadrul relaţiei inter-instituţionale dintre Guvernul României şi Comisia Europeană pentru derularea Programului PHARE 2004”.
Curtea a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii nu ar fi fost aplicabile în cazul lipsei convenţiei arbitrale, contractul respectiv de prestări servicii fiind încheiat în baza procedurilor specifice privind implementarea acordului referitor la asistenţa financiară internaţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Ţinând seama de obiectul acţiunii, anularea sentinţei arbitrale nr. 132 din 9 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, se reţine că atât C. proc. civ. din 1865, cât şi noul C. proc. civ., consideră că procedura arbitrală este specială, distinctă, de cea a căilor de atac.
Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat în mod greşit că acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nu urmează regula prevăzută de art. 3 din Legea nr. 76/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Pronunţarea unei sentinţe arbitrale nu conduce la concluzia că procesul în faţa instanţelor judecătoreşti a început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., prin derularea procedurii arbitrale.
Dimpotrivă, acţiunea în anulare este o cerere de sine stătătoare, iar procesul a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 prin formularea acţiunilor conexe la 8 august 2013 şi respectiv, 23 august 2013.
În consecinţă, se apreciază că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererilor conexe în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât conform art. 610 C. proc. civ., competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine Curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
Văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar hotărârea de declinare sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte este obligatorie pentru instanţa de trimitere, dosarul urmează să fie trimis la Curtea de Apel Bucureşti pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind acţiunile conexe formulate de reclamanţii Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA, Ministerul Transporturilor şi C.N.A.D.N.R. SA spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1587/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1598/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
