ICCJ. Decizia nr. 1621/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1621/2014
Dosar nr. 8450/62/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 27 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 22 august 2013, astfel cum a fost modificată, reclamanta N.A.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
(i) anularea tuturor actelor administrative prin care s-a dispus respingerea cererii sale de înscriere la concursul pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie vacante de consilier gradul profesional principal (traducător engleză principal) organizat de autoritatea pârâtă în zilele de 22 şi 23 mai 2013, respectiv, răspunsul comisiei de organizare a concursului afişat la data de 16 mai 2013 şi procesul-verbal din data de 17 mai 2013 al comisiei de soluţionare a contestaţiei;
(ii) obligarea pârâtului să-i admită cererea de înscriere la concurs;
(iii) obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. l) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, prin refuzul de a lua în considerare ca vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice a perioadei în care a desfăşurat activitatea de traducător autorizat în limbile engleză, franceză şi spaniolă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 234 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, următoarele:
Acţiunea vizează anularea unui concurs şi, respectiv, a actelor administrative aferente, organizat în temeiul H.G. nr. 611/2008, emisă în aplicarea art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Verificarea legalităţii concursului de ocupare a funcţiei publice se subsumează noţiunii de raport de serviciu al funcţionarului public, iar, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.
2.2. Investit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 491 din 29 ianuarie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut, în special, următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului, cu excepţia situaţiilor în care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Prezenta cauză nu are însă, ca obiect un raport de serviciu al funcţionarului public, atât timp cât un astfel de raport nu putea fi stabilit decât în situaţia în care reclamanta ar fi devenit funcţionar public în urma concursului organizat de autoritatea pârâtă.
Chiar dacă H.G. nr. 611/2008 reglementează organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, aceasta nu înseamnă că toate litigiile izvorâte din aplicarea acestui act normativ sunt de competenţa tribunalelor ca instanţă de contencios administrativ, contrar dispoziţiilor exprese ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ.
De altfel, prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă materială în condiţiilor art. 130 alin. (2) din noul C. proc. civ., adică la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, Curtea de Apel Braşov a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu, nefiind posibilă, în sistemul noului C. proc. civ., invocarea de către instanţă a excepţiei de necompetenţă materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., a pronunţat regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea actelor administrative prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantei de participare la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie, obligarea autorităţii pârâte la admiterea cererii de înscriere la concurs şi la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat.
Raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice.
Normele de competenţă derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, atât timp cât reclamanta nu are calitatea de funcţionar public.
Un argument în plus pentru stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ a curţii de apel este reprezentat de dispoziţiile art. 130 alin. (2) din noul C. proc. civ. conform cărora, necompetenţa materială poate fi invocată de părţi ori de către judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
Cum în cauză condiţiile instituite de aceste dispoziţii legale nu au fost respectate, Curtea de Apel Braşov procedând la invocarea excepţiei de necompetenţă materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol, competenţa materială de soluţionare a cauzei a fost câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost introdusă cererea, respectiv Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.A.P. şi pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
