ICCJ. Decizia nr. 1629/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1629/2014
Dosar nr. 202/43/2012
Şedinţa publică de la 28 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta comuna G.D., prin Primar, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Mureş solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
- anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
- obligarea pârâtului Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat şi să restituie suma de 400.000 RON pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie;
- obligarea pârâţilor să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Totodată, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi alin. (6) şi art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a ţării.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează:
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului 3 de cerere, întrucât reclamanta solicită obligarea sa la exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă, ceea ce nu poate fi primit; în plus, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Mureş a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta solicită, în realitate, instanţei de contencios administrativ constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe de urgenţă a guvernului. În acelaşi timp, pârâtul a susţinut şi inadmisibilitatea capătului 3 de cerere pentru aceleaşi argumente prezentate de pârâtul Guvernul României.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4 din 8 ianuarie 2013:
- a respins cererea reclamantei comuna G.D., prin Primar, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
- a admis excepţia inadmisibilităţii petitului 3 din cererea de chemare în judecată;
- a respins excepţia inadmisibilităţii petitelor 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată;
- a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat şi să restituie acesteia suma de 400.000 RON.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 nu poate fi admisă, în condiţiile în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanţa specializată a analizat susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi alin. (6) şi art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a ţării prin norma aflată în discuţie.
Excepţia inadmisibilităţii petitului 3 din cererea de chemare în judecată este fondată.
Pe de o parte, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Pe de altă parte, în concepţia părţii reclamante, exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă al Guvernului vizează adoptarea unei ordonanţe, în virtutea delegării legislative, reglementate de art. 115 din Constituţie, ceea ce presupune acordarea acestei delegări din partea legislativului, dată fiind forţa juridică similară cu legea a unei ordonanţe de urgenţă.
Excepţia inadmisibilităţii petitelor 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece reclamanta are legitimare procesuală activă, conform art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, în condiţiile în care justifică atât solicitarea de anulare a actelor administrative emise în aplicarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cât şi cererea de restituire a sumelor de care a beneficiat din rezerva bugetară şi pe care, ulterior, partea le-a returnat.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut faptul că art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Prima instanţă a apreciat că restituirea la bugetul de stat a sumei de 400.000 RON este legală, în condiţiile în care reclamanta nu a probat faptul că din această sumă urma să acopere cheltuieli urgente sau neprevăzute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe.
3. Recursul declarat de reclamanta comuna G.D.
În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7-pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Proiectele care urmau să fie finanţate prin sursa alocată în urma adoptării H.G. nr. 255/2012 erau următoarele:
- „Reabilitare Şcoala Generală R.L. clasele l-VIII comuna G.D.”, cu suma de 205.000 RON.
- „Amenajare de spaţii verzi în comuna G.D.”, cu suma de 147.550 RON.
- „Cheltuieli curente arierate”, cu suma de 47.450 RON.
Proiectele afectate negativ de măsura luată prin O.U.G. nr. 15/2012 sunt:
„Contractul de finanţare din 19 aprilie 2012, Modernizare DC 68D km 0+000-2+050 în comuna G.D. încheiat cu A.P.D.R.P. în valoare totală de 2.593.019 RON.
- Contract pentru finanţare nerambursabilă din 16 martie 2012 încheiat cu Administraţia Fondului pentru Mediu-Canalizare menajeră şi staţie de epurare în comuna G.D., judeţul Mureş în valoare totală eligibilă de 7.198.930 RON.
Prima instanţă nu a analizat existenţa acestor proiecte şi nici îndeplinirea criteriilor instituite prin O.U.G. nr. 15/2012.
Recurenta a susţinut că a fost în imposibilitate de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României de a emite un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în condiţiile în care termenul statuat de O.U.G. nr. 15/2012 pentru restituirea sumei de 400.000 RON a fost doar de 3 zile.
În fine, recurenta a făcut referiri la considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, în baza căreia s-a dispus verificarea modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 255/2012.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă comuna G.D. a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca temei juridic prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi ca obiect:
- anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
- obligarea pârâtului Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat şi să restituie suma de 400.000 RON pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie;
- obligarea pârâţilor să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că acest text normativ încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi alin. (6) şi art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a ţării.
O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie; în art. V din actul normativ aflat în discuţie s-au menţionat următoarele:
„(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţile administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe baza de ordine de plata pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica „Explicaţii” se va preciza obligatoriu „Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregeşte Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, potrivit instrucţiunilor emise de Ministerul Finanţelor Publice”.
Ulterior formulării acţiunii de către reclamantă, prin Decizia nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, s-a constat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/ 2012, Curtea Constituţională a considerat că sumele alocate în baza O.G. nr. 255/2012 se vor restitui, potrivit acestui act normativ, dacă aceste sume nu au fost utilizate şi dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital sau nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.
În speţa de faţă, instanţa de primă jurisdicţie a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat şi să restituie acesteia suma de 400.000 RON, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. 1.2. din decizie.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
per a contrario, în cazul în care împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului litigiului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost lămurite de instanţa de fond.
Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală.
În concret, reclamanta trebuia să aducă înscrisuri din care să rezulte următoarele aspecte:
- a primit finanţare, în temeiul H.G. nr. 255/2012, în sumă de 400.000 RON, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 şi a fost restituită;
- avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital la data de 8 mai 2012;
- avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă şi avea neachitată cota de cofinanţare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.
Reclamanta nu a depus, în dovedirea acţiunii, niciun înscris, în sensul anterior arătat şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine prezenta cale extraordinară de atac.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul de faţă este nefondat, în condiţiile în care prima instanţă a motivat corespunzător soluţia adoptată, în raport de probatoriul prezentat, şi a aplicat corespunzător dispoziţiile legale mai sus nominalizate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta comuna G.D., prin Primar, împotriva sentinţei nr. 4 din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1621/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1643/2014. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
