ICCJ. Decizia nr. 1620/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1620/2014
Dosar nr. 27457/3/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 27 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia pronunţată de Tribunalul Buzău
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 1826/114/2013 la data de 15 martie 2013, reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bucureşti, a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, din data de 13 august 2008 precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.497 RON reprezentând taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului D.
Prin sentinţa nr. 3051 din 28 iunie 2013, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de către D.G.F.P. Bucureşti.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 7 august 2013, sub nr. 27457/3/2013.
La termenul din data de 15 ianuarie 2014, Tribunalul Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa nr. 242 din 15 ianuarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionai a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004: „Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
În cauză, este necontestat că obiectul acţiunii îl formează cererea de anulare a deciziei din 3 august 2008 emisă de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti pentru calculul taxei pe poluare pentru autovehicule, emisă în temeiul prevederilor O.G. nr. 50/2008, în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
De asemenea, este necontestat că, din punct de vedere al competenţei materiale, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la nivelul tribunalului.
Aspectul controversat care a iniţiat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente şi cu faptul că prima instanţă sesizată este Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabilă în cauză în raport cu regimul juridic al raportului juridic de drept fiscal dedus judecăţii, „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul (sediul) pârâtului (autorităţii pârâte). Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.
Art. 10 alin. (3) reglementează o competenţă teritorială alternativă în materia contenciosului administrativ şi cuprinde o normă de protecţie în favoarea reclamantului care are dreptul să aleagă între instanţa de la domiciliul său sau instanţa de la domiciliul pârâtului, iar reclamantul domiciliază în comuna V.R., judeţul Buzău.
Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, sesizând iniţial Tribunalul Buzău, a optat pentru instanţa de la domiciliul său, ceea ce ar fi trebuit să împiedice această instanţă să invoce excepţia necompetenţei sale teritoriale.
Astfel fiind, Înalta Curte stabileşte că în cauza de faţă, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul G.I. şi pe pârâta D.G.F.P. Bucureşti, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
